De ce m-am îndrăgostit luna asta? Păi dacă e să o luăm așa…

Poate nu am spus-o până acum și nici nu i-am dedicat un întreg text vocii care mă inspiră, bărbatului la care mă întorc și care mă însoțește indiferent de starea pe care o am. O spun acum: când ascult obsesiv Johnny Cash, mereu se lasă cu schițe peste schițe. Așa și acum… cu Mr. Cash în căști, mi-am dat seama de ce m-am îndrăgostit luna asta. Și mi-am mai dat seama și că trebuie să adun câteva cuvinte numai pentru el, în semn de mulțumire pentru tot. Urmează…

Ca de obicei, dintre toate, aleg 7 lucruri care mă fac la fel de fericită cum m-ar face îndrăgosteala de cineva.

1.Diminețile.

Iubesc vara. O iubeam mai mult când o petreceam în orășelul meu dintre munți, ce-i drept, nefiind obligată să respir chiar și căldura asfaltului din oraș. M-am îndrăgostit acum de dimineți. Mai bine spus, m-am îndrăgostit de răcoarea de la 5 dimineața, de aerul „moale” care parcă mă leagă de răsăritul pe care îl văd atât de clar și de roz de pe geam.

19578885_469150410111351_734369190_o

Mai iubesc ceva legat de dimineți. Faptul că după multă așteptare, pot să îmi gătesc omletă singură. Omletă comestibilă și mai mult decât atât: gustoasă! Am un mic secret care o face picantă, pufoasă și aromată, dar care nu se publică pentru toată lumea. Uneori chiar arată și are gustul unui vis! Bine, poate arată așa din cauza filtrului… VSCO. Dar pot garantez pentru gust!

19686672_469150180111374_609755652_o

2.Înghețata de la Bianco Milano.

Mai precis: înghețata de aloe de la Bianco Milano. Sinceră să fiu, am tecut la aloe de când cei de la Betty Ice nu mai au Apple pie – preferate mea din toate verile și timpurile. Nu-mi înțeleg gusturile prea multe persoane cu care se întâmplă să împart ieșitul la plimbare, dar pot să spun că pentru mine, după afine, înghețata asta este al doilea lucru care mă face să mă îndrăgostesc din nou la fiecare primă bucățică. Arată cam așa – și când îmi fac cocuțe, una dintre domnișoare îmi dă un biscuit în plus ca să ne potrivim. Cu cât mai drăguță de atât ar putea să fie?

19619227_469150176778041_1007241663_o

3.Pastele. 

Știu, parcă toată lumea le iubește. Eu nu am făcut parte din categoria asta până luna asta. Îmi plăceau doar pastele făcute de mine și nu m-aș fi gândit niciodată să ies undeva și să comand o porție. Cred că pentru fiecare există câte o persoană care te poate face să te îndrăgostești de un anumit fel de mâncare, făcându-ți recomandările cele mai bune sau gătindu-ți ceva delicios.

Cum spuneam, m-am îndrăgostit în general de paste, dar în mod special de pastele Boscaiola de la Leon. Trebuie să recunosc că din două dăți de când le-am descoperit, prima experiență m-a dat pe spate la modul cel mai bun posibil, iar cea de a doua mi-a dat o palmă peste obraz. Eu iau doar ce-i bun din experiențe, pun în cârca unuia dintre bucătari eșecul și sper că următoarea dată experiența va fi una și mai bună decât prima.

Au așa: șunca, ciuperci, grana, sos de roșii și smântană. Simplu și delicios.

19578880_469149663444759_775973197_o

4.Vesta din denim de la Pull&Bear

Am, mai nou, vesta asta de la Pull Men pe care aș purta-o continuu. Îmi place culoarea, îmi place cum se simte, îmi place cum arată. Mărimea L, preferata mea, deși port S în general. Hainele de la bărbați mă fac să mă îndrăgostesc cu adevărat de haine. Chiar și de cele de la femei. Unii spun că am o problemă. Oricum, mie îmi place problema mea. Sper că se vede cât de tare o iubesc!

19619973_469149846778074_376914100_o

5.The Handmaid’s Tale.

Serial. M-am îndrăgostit de la primul episod și abia aștept următorul sezon. Îmi pare rău că am aflat prea târziu despre cartea cu același nume scrisă de Margaret Atwood, după ce am început să urmăresc serialul. Cu siguranță m-aș fi îndrăgostit și mai mult de poveste. Toată acțiunea se petrece într-un viitor extrem de dramatic, într-o lume în care femeile sunt obligate să fie concubinele unor așa-ziși comandanți – considerați de rang superior – singura menire pe care acestea o au este să se reproducă, să aducă viață într-o societate în care nașterile au devenit extrem de rare. În ultima perioadă nu am mai apucat să urmăresc seriale, dar pot să spun că nu am dat deloc greș alegându-l pe acesta. Captivant, interesant, diferit, merită toate recomandările! Nota pe IMDb? 8,7! 

hmt_03

6.Volumul de poezii de la România Press al lui Marin Sorescu

Iubesc poeziile, Marin Sorescu fiind preferatul meu din ultima vreme la acest capitol. Diferit, original, artistic. Nu găsesc trei cuvinte care să-l descrie mai bine. Merge atât dimineața, ca primă lectură, cât și seara – înainte de culcare. Merge pe stomacul gol, după o masă copioasă, în tren sau avion. Merge oricând, oriunde. E de cumpărat și de păstrat undeva aproape mereu.

19578593_469156380110754_2068612643_o

Am aici și poezia mea preferată.

18489742_444131079279951_6540551047525483498_o

7.Moonlight Breakfast

M-aș bucura să nu trebuiască să explic la ce mă refer cu denumirea asta atât de drăguță. Au fost la noi în Oradea acum două săptămâni, vorbesc despre o formație românească. M-am îndrăgostit de muzica lor și îmi pare rău că i-am descoperit atât de târziu. Îmi plac Time (cel mai mult), My baby, Shout și cred că aș putea să-i ascult continuu. Muzica asta binedispune, antrenează, inspiră. Au live-uri pe YouTube care vă pot convinge mult mai bine decât cuvintele mele de aici. Moonlight Breakfast! Nu uita să te ridici din prima de pe scaun în cazul în care vin pe undeva pe la tine prin oraș!

Cam atât pentru moment. Aștept să mă surprindă și luna iulie cu ceva deosebit. Dacă te-ai lăsat păcălit de titlul care spune clar că nu e vorba despre „cineva”, propun să mă citești și data viitoare. Urmează să-mi sevresc sentimentele pe tavă, bune sau rele, cât de curând.

Până la următorul post, încearcă să te îndrăgostești și tu de cele 7 ale mele. Cred că se poate!

Împart pupici!

…………………………………………………

Ale 

Sirop. Dulce. 

​Unii cred că impunem limite stricte între noi pentru că nu comunicăm îndeajuns, iar alții susțin că ne limităm singuri relațiile și fericirea pentru că nu ne iubim destul sau nu știm cum să facem asta.

Zi de zi avem de-a face cu oameni „mici” care ne vorbesc despre sentimente mari și uităm sa-i observăm pe „cei mai mari” de lângă noi, singurii capabili să ne învețe cum să simțim și cum să împărțim iubire. Copiii.

Regresăm pentru că mereu căutăm perfectul: excursia perfectă, job-ul perfect, prietenii perfecți, relația perfectă,  bărbatul perfect, femeia perfectă. Și greșim mai ales în ceea ce-i privește pe ultimii doi.

La un moment dat în viață, chiar dacă nu ți s-a spus, ai fost perfect în ochii cuiva. Ochii respectivi ar fi iertat orice greșeală și ar fi trecut peste orice pentru tine, pentru părțile tale bune, pentru calitățile pe care au ajuns să le iubească.

Dar ar fi rămas la fel de plini de dragoste dacă de la un anumit punct al vieții tale ai fi fost capabil să transmiți și să împarți în jurul tău doar răul din tine?

Iubim egoist doar partea din povestea cuiva care ne este nouă pe plac și ne încăpățânăm să credem că suntem capabili să simțim ceva atât de mare, uitând de propriile limitări.

La marginea iubirii noastre stă mereu fața omului atunci când este sigur, între patru pereți, cu mâinile la tâmple și ochii plânşi, răvășită de amarul paharului în care își îneacă propriul suflet. Cea adevărată. Cea de care fugim. Cea care ne sperie și cea pe care nu am vrea să o cunoaștem niciodată.

Am crescut cu idei greșite, învățați fiind să ne căutăm jumătatea, persoana potrivită, perfectă pentru noi, uitând să ne autoeducăm în observarea persoanei ale cărei defecte sunt asemănătoare defectelor noastre. Persoana imperfectă de a cărei față ascunsă ne-am putea îndrăgosti, cu a cărei întuneric din suflet ne-am putea împrieteni și peste care am putea să ne dorim să aducem puțină lumină.

Azi iubim frumosul, uitând că urâtul din noi creează artă.
Iubim tot ce vedem și ne este de înțeles, fugind de tot ceea ce nu putem cuprinde cu ochii minții.

Folosim „te iubesc”-ul ca pe o armă, spunându-l mult prea des și mult prea repede.

Fugim de cei care par de neînțeles și cădem după tot ceea ce arată bine la prima vedere.

Eu vreau să învăț să iubesc și haosul. Urâtul. Tristețea. Vreau să învăț să iubesc tot ceea ce nimeni nu poate iubi și tot ceea ce nimeni nu poate vedea. Vreau să cunosc întuneric, gerul din suflete și toamna târzie și tristă a gândurilor.

Vreau să învăț să iubesc ca un copil tot ceea ce lumea nu poate simți și tot ceea ce nu poate, din prea multă mândrie, să înțeleagă.

Și dacă nu o să reușesc sau poate nu o să înțeleg cum se face asta… învață-mă tu!

Mai. 23. ☺ 

…………….
Ale