Filme de noiembrie

Noiembrie este luna perfectă pentru filmele capabile să îți smulgă cel puțin o lacrimă. Noiembrie este pentru filmele lipsite de happy-end, este pentru poveștile terminate sau neîmplinite, pentru speranțe pierdute. Saaaau, este pentru povești adevărate și comedii care reușeșc să aducă sentimente total opuse nebuniei care se întâmplă afară.

Urmează, deci, 10 dintre cele care m-au făcut să plâng, să gândesc sau să râd, pentru 10 seri de toamnă târzie.

1. Me before you – 2016

Sam Claflin, The Hunger Games. Nu aveam cum să nu îi dau o șansă. Nu pot să spun același lucru despre Emilia Clarke. Deși urmăresc cu sufletul la gură serialul Game of Thrones, nu pot să zic că am dezvoltat o simpatie pentru actriță.

Filmul în sine este unul superb. Simplu, cu accent, curat. Povestea: incredibilă! Will Traynor este un bărbat incredibil, cu o viață plină de aventură și adrenalină, care în urma unui accident rămâne invalid, fără nicio șansă de recuperare. Condamnat să depindă în permanență de ajutorul celor din jur, acesta decide să se treacă pe lista unei clinici pentru a-și putea curma suferința definitiv.

O cunoaște pe Lou Clark, împiedicata alături de care va petrece cele mai frumoase momente din ultimele luni ale vieții lui. Cei doi ajung să se iubească, dar va putea oare noua apariție feminină să schimbe total convingerea lui Will cu privire la necesitatea unei morți rapide și necesare?

Am văzut filmul ăsta în două seri la rând și mi-a provocat aceeași reacție. Deși nu este genul pe care l-aș alege în general, am vrut să-l văd pe Sam Claflin jucând rolul unui tânăr care trăiește o asemenea suferință. Și mi-a plăcut enorm!

2. Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Vedem aici un Jim Carrey total diferit de cel pe care îl cunoaștem datorită rolurilor din comediile Yes Man sau Bruce Almighty.

Clementine (Kate Winslet) și Joel (Jim Carrey) sunt un cuplu obișnuit al căror relație ajunge la final datorită monotoniei și problemelor zilnice. Cei doi aleg să fie supuși unei proceduri experimentale de ștergere a memoriei, pentru a putea scăpa definitiv de amintirile pe care le au unul cu celălalt.

Procedura este finalizată cu succes, cei doi devenind necunoscuți peste noapte. Însă, abia acum începe adevărata poveste de dragoste. În mod ironic și neobișnuit, cei doi continuă să se caute unul pe celălalt, fără măcar să aibă vreo reminiscență din viața petrecută împreună. Se descoperă din nou și ajung să se reîndrăgostească.

Filmul nu este un romance lacrimogen, este mai degrabă o dramă a unor oameni obișnuiți, incapabili să depășească problemele de cuplu cu care se confruntă. Fantasticul se petrece datorită sentimentelor care îi unesc, atrăgându-se unul pe celălalt dincolo de orice procedură științifică sau barieră autoimpusă.

Filmul are un Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal și unul pentru best writing, alte 68 de premii și 103 nominalizări. Alături de cei doi actori principali, Elijah Wood, Mark Ruffalo și  Kirsten Dunst condimentează la rândul lor atmosfera. Îl recomand cu cel mai mare drag pentru că este un alt fel de film care trebuie văzut cel puțin o dată!

3. Crazy/Beautiful 

Filmul este o imagine sinceră a unei lumi care nu este suficientă pentru a aduce fericirea unei adolescente rămase fără mamă, căzută într-o depresie puternică datorită lipsei de atenție din partea tatălui ei – recăsătorit și tată pentru a doua oară. Născându-se într-o familie bogată și având întotdeauna lumea la picioare, Nicole nu găsește nicio satisfacție în ceea ce regăsește în jurul său. Având probleme cu rebeliunea și alcoolul, lumea ei se schimbă total în momentul în care se îndrăgostește de Carlos – un tânăr care provine dintr-o familie modestă, inteligent, foarte serios și cu multe aspirații pentru viitor.

Nici acesta nu este un film romantic lacrimogen, iubirea celor doi făcându-l doar mult mai real și mai atraciv. Subiectul este unul extrem de actual, chiar dacă anul 2001 este cel în care a fost lansat publicului.

Mie mi-a plăcut foarte mult, fiind unul dintre filmele pe care le-am revăzut de foarte multe ori de-a lungul timpului. Îl găsesc și acum la fel de frumos, original și nebunesc. În plus, nu știu dacă am văzut-o pe Kirsten Dunst într-un rol mai bun. 

4. Camp X-Ray 

Kristen Stewart nu este una dintre preferatele mele, dar filmul acesta mi-a ajuns direct în suflet. 

Ali Amir este un tunisian care locuiește în Germania. În urma atacurilor din 11 septembrie 2001 el este răpit și închis la Guantanamo Bay din Cuba fiind suspectat de acte de terorism. 

Guantanamo Bay a fost la început un centru de detenție temporar, care trebuia să se ocupe cu reeducarea suspecților de acte de terorism, transformându-se ulterior într-o închisoare permanentă care îi adună între pereții săi pe cei care au legătură sau ar părea că sunt implicați în terorism. Mulți aseamănă Guantanamo Bay cu un lagăr de exterminare, aici experimentându-se tehnici extrem de severe de interogatoriu, prizonierii presupunându-se a fi supuși unor acte degradante și de mare cruzime. Sinuciderea este o practică des întâlnită aici, cei mai mulți dintre închiși cedând psihic condițiilor în care sunt forțați să trăiască.

Amy Cole este un soldat al Armatei SUA care ajunge la Guantanamo Bay, fiind însărcinată cu supravegherea deținuților. Ea trebuia să respecte reguli stricte, fiindu-i interzis să converseze cu deținuții sau să intre în contact cu ei, iar principala sa îndatorire este să aibă grijă să evite orice încercare de sinucidere care s-ar putea petrece în timpul turei ei.

Amy va încălca regulile de procedură pentru a preveni moartea lui Ali, față de care dezvoltă o simpatie ceva mai specială. Mai mult decât atât, la un moment dat îi va spune și numele ei, acest lucru fiindu-i interzis cu desăvârșire prin regulament. Convinsă de nevinovăția deținutului și oripilată de tacticile folosite în Camp Delta, ea decide să își ceară transferul în altă parte.

Filmul este unul de excepție prin povestea tragică pe care o are la bază. La un moment dat, în anumite conjuncturi, indiferent de diferențele care ne despart, toți – ca oameni – suntem uniți prin aceeași suferință: de a ne fi unii altora martori la dramele pe care le ascundem în interior. 

5. La piel que habito

Pffu… un film superb! Doar vorbim despre Pedro Almodovar!

În rolul principal îl avem pe Antonio Banderas care îl interpretează pe Robert Ledgard, un chirurg estetician de excepție.

La o petrecere, fiica sa adolescentă este violată de un tânăr, traumă în urma căreia aceasta decide să își ia viața în același mod în care a făcut-o și mama ei. Suferind cumplit în urma acestei tragedii, doctorul caută răzbunare pentru a-și unge rănile. Decide să-l răpească pe cel care i-a distrus copilul și să-l schimbe total, cu ajutorul chirurgiei plastice. Cu această ocazie, el va testa și invenția unei pieli sintetice care se presupune că rezistă oricărui factor extern.

Reușind ce și-a propus, Robert dezvoltă o obsesie pentru noua sa creație, ajungând să se îndrăgostească de femeia care este rezultatul răzbunării și experimentului său.

Cum este de așteptat, sfârșitul este unul tragic, filmul fiind unul foarte complex și extrem de fin realizat. Banderas face toți banii în acest rol, fiindu-i la fel de potrivit ca o mănușă.

Dacă sperie titlul, există și o variantă în limba engleză: The skin I live in. Deși cea originală este o iubire melodioasă!

6. My girl

My girl este din 1991, iar eu eram foaaaarte mică atunci când l-am văzut pentru prima dată. De-a lungul anilor am așteptat să îl revăd, dar l-am redescoperit în urmă doar cu câțiva pentru că nu aveam idee cum se numește.

Cred că este primul film de care m-am îndrăgostit în viața mea și fiind vorba despre povestea a doi copii a căror vârstă o aveam și eu, am suferit foarte mult când am văzut finalul. De fapt, sufăr și azi.

My girl este ceva deosebit. Un film cu doi copii minunați care cresc împreună împărțind aventuri și descoperindu-se reciproc. Prietenia și sentimentele pure care îi leagă sunt ceva ireal într-o lume falsă și rapidă, trauma din final rezultând dintr-o întâmplare banală, de necrezut.

Acest film are potențialul de a te face să realizezi cât de implicați sunt copiii în societate, în relațiile pe care le au cu cei din jur, cât de mult suferă sau iubesc, care le sunt fricile și care sunt lucrurile care îi fac cu adevărat fericiți.

Recomand My girl, filmul pentru toate vârstele, pentru copiii din noi și pentru amintirile pe care le avem cu toții din cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre!

7. My sister′s keeper

Cameron Diaz interpretează aici rolul unei mame a cărei fiică mai mare este bolnavă de leucemie. Fiica cea mai mică este cea care a fost concepută pentru a o ține în viață pe cea bolnavă, fiindu-i donator de măduvă în repetate rânduri. Cea mică va căuta să dobândească legal emanciparea medicală, căutând un avocat care să o reprezinte împotriva familiei sale.

Kate Fitzgerald îl întâlnește la ședințele de citostatice pe Taylor, un tânăr bolnav la rândul lui. Cei doi trăiesc o scurtă și frumoasă poveste de dragoste, dar moartea rapidă a băiatului din cauza bolii o face pe Kate să își dorească un final al suferinței, pierzând orice dorință de a lupta zi de zi pentru un viitor mai îndepărtat.

Filmul acesta este ceva nemaipomenit și sper că faptul de a nu găsi destule cuvinte pentru a descrie cât este de frumos rămâne suficient pentru a convinge. Seamănă mult cu The fault in our stars – care m-a plăcut de asemenea foarte mult – dar aici vedem lupta cu viața a unui număr mai mare de personaje, alături de drama zilnică a fiecăruia de a se obișnui cu ideea pierderii unui cineva foarte drag.

8. Frost/Nixon

La capitolul istorie, pentru că trebuia să cuprind și unul din această categorie printre recomandări, am ales să scriu despre Frost/Nixon. Aici aflăm povestea adevărată a interviurilor de după Watergate dintre prezentatorul David Frost și fostul președinte american Richard Nixon.

Afacerea Watergate a fost un scandal politic de succes care a avut ca urmare demisionarea lui Richard Nixon din funcția de președinte al Americii. Întreaga poveste pornește de la spargerea unor birouri ale democraticilor din hotelul Watergate, în care se presupune că au fost instalate dispozitive de ascultare.

Datorită acestui scandal, legea electorală a fost schimbată, regulile privind finanțarea campaniilor electorale fiind regândită. De asemenea, acest scandal a acordat mass-mediei și jurnaliștilor un nou avânt, transformându-i și făcându-i parcă mult mai atenți și agresivi în ceea ce privește viețile și afacerile politicienilor.

Până astăzi, subiectul Afacerii Watergate este presărat cu enigme și stă la baza unor conspirații cunoscute în lumea întreagă. Oricum, filmul este un adevărat deliciu! David Frost a fost un jurnalist genial și interesant, Michael Sheen reușind să se ridice încă de la început la așteptările mele. 

9. Unbroken

Primul film regizat de Angelina Jolie este extraordinar atât prin povestea adevărată pe care o pune în scenă, cât și prin actorii care dau viață personajelor istorice la care se face referire. 

Louis Zamperini a fost luat ca prizonier de război în cel de Al Doilea Război Mondial. Fost atlet, acesta a participat la Olimpiada de la Berlin din 1936, urmând să concureze din nou în anul 1940 la Tokyo. Începutul războiului amână olimpiada iar acesta se înscrie pe listele armatei americane. În urma prăbușirii avionului în care se afla și după ce a petrecut 47 de zile în derivă pe ocean, a ajuns la malul Japoniei de unde a fost capturat, închis și torturat timp de doi ani. În cei doi ani în care a fost prizonier, Zamperini a fost anunțat oficial ca fiind mort de către Armata Statelor Unite, el fiind eliberat și întorcându-se în America abia în anul 1945, la finele războiului.

Atlet cunoscut și fost olimpic, acestea l-au ajutat să supraviețuiască în lagărele japoneze, fiind considerat un veritabil instrument de propagandă al celor din Tokyo.

Tăria de caracter și motivația cu care Louie depășește toate provocările în fața cărora l-a adus viața sunt uimitoare. Filmul este unul superb, minunat regizat, Jack O’Connell dând viață unei figuri importante din istorie în momentele sale de cotitură

Îmi plac cel mai mult dramele de război, mai ales cele care sunt legate de Primul și Al doilea Război Mondial. Acesta este unul care m-a ținut cu sufletul la gură și pe care l-am trăit secundă cu secundă. Unbroken: absolut de văzut!

10. The other woman

Ca să fie printre recomandări și o comedie, prima care mi-a venit în minte a fost The other woman – în care starul principal este Cameron Diaz, una dintre actrițele cele mai dragi mie.

Femeie de succes, Carly (Cameron Diaz), după ce află, printr-o conjunctură extrem de amuzantă că cel de care se îndrăgostise este căsătorit, ajunge să se împrietenească tocmai cu soția celui care o dezamăgise. Împreună, cele două descoperă că nemernicul mai avea o amantă, mult mai tânără și foarte frumoasă. Culmea este că în final, toate cele trei vor forma un trio magnific al prieteniei, încercând împreună să dea o lecție celui care le-a jucat pe degete.

Nu prea aleg comedii pentru că rar mi se întâmplă să mă uit la una și să mi se pară câte ceva amuzant, dar la asta am râs grozav de mult! Cameron Diaz este extrem de simpatică și de amuzantă, dând în același timp și un anume farmec acestui film. Mi-a plăcut mult și cu siguranță îl voi revedea la un moment dat. 

 

 

Cam atât deocamdată. Sper că descrierile mele sunt îndeajuns de bune pentru a convinge că filmele la care am făcut referire sunt ceva deosebit și neapărat de văzut. Până la cele de vizionat în perioada sărbătorilor vă doresc un sfârșit de toamnă în care să descoperiți numai capodopere cinematografice!

Share if you dare!

……………….

Alexandra

 

 

 

 

 

 

„Fata din tren” are de astăzi un chip, o voce și un nume (despre carte și film)

Rachel merge în fiecare dimineață cu același tren. Știe că va aștepta la același semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineață al unui cuplu ce locuiește într-o casă de lângă calea ferată. I-a botezat „Jass și Jason” și viața lor i se pare perfectă. Până când într-o zi vede ceva ce o sochează. Totul se schimbă și Rachel are șansa de a lua parte la viețile pe care le-a observat doar de pe margine. Cam asta spune descrierea de pe coperta din spate.

Am văzut pentru prima dată cartea asta pe YouTube, în clipul unei vloggerițe de la noi. Era prin vară, exact înainte de organizarea Târgului de carte Gaudeamus la noi în oraș. Când am văzut-o expusă la târg, am știut că trebuie să fie a mea. Era ultima copie rămasă. Am început să o citesc imediat după.

Înainte de Fata din tren am citit memorii, clasici, filozofie sau istorie. M-am rezumat la ceea ce exista deja în biblioteca de acasă, fiindu-mi milă de prea multele cărți care stăteau deja de prea multă vreme pe lista mea cu „urmează să citesc”. Mi se făcuse dor de ceva acual, de suspans, investigații și crimă.

Timp de trei zile am trăit cu sufletul la gură fiecare frază existentă în cartea asta. Abia m-am abținut să nu citesc finalul din prea marea curiozitate. Am ajuns să îndrăgesc fiecare femeie care ia parte la această acțiune pentru momentele ei de slăbiciune și pentru drama care se ascunde în spatele fiecărui destin.

Rachel este fata din tren, alcoolica fără job care călătorește în fiecare zi cu trenul de mică viteză de la Ashbury către Londra, cu plecare la 08:04. În fiecare zi, dus-întors, trece pe lângă casa de la numărul 15, pe care o cunoaște în detaliu de la draperii la cărămizi. La numărul 15 locuiește Megan Hipwell, împreună cu soțul ei Scott, un cuplu care pare minunat privit din afara casei, dar cu mari probleme în căsnicie. Imediat lângă casa de la numărul 15, la numărul 23, tot pe Blenheim Road, locuiește Anna împreună cu soțul său Tom Watson și cu fiica lor Evie.

Dramatic este că această casă de la numărul 23 a fost în urmă cu câțiva ani a lui Rachel, fiind cumpărată împreună cu Tom Watson, fostul său soț și actual soț al Annei – fosta sa amantă.

Totul se întâmplă în tunel. Una dintre celelalte două femei dispare, fiind găsită mai apoi moartă în pădure. Suspect e Scott, Kamal (psihologul), suspectă e și Rachel care nu-și poate aduce aminte ce s-a întâmplat în acea seară, ea fiind martorul cheie al dispariției, pionul principal în dezlegarea misterului morții dispărutei.

Din cauza problemelor cu băutura, Rachel nu se bucură de prea multă credibilitate în fața investigatorilor sceptici, fiindu-i extrem de greu să își amintească ce s-a întâmplat cu adevărat. Până la urmă, întregul fir al întâmplării va prinde contur în memoria ei, ajungându-se la un final neprevăzut, neașteptat și cu totul inedit. Deznodământul te lovește cu o a doua moarte, toate personajele influențându-se reciproc în ceea ce va deveni viitorul fiecăruia dintre ele. Scott, Anna, Megan, Tom, Rachel… povestea lor individuală devine parcă povestea unui grup, influențată de viața dublă jucată de numai două dintre ele.

Eu am cumpărat Fata din tren de la Târgul Gaudeamus cu 40 sau 50 de lei. O găsiți pe elefant.ro redusă la 19.50 lei de la 39, ediție de film. Are 406 pagini. Există și varianta eBook care costă 20 de lei, preț redus de la 25.

După ce am citit cartea și am fost impresionată de finalul imprevizibil, am numărat zilele până să văd filmul. Din 5 octombrie, în cinematografele noastre rulează The girl on the train – regizat de Tate Taylor – cel care a câștigat în 2012 premiul BAFTA pentru cea mai bună adaptare, cu filmul The help (un mic comentariu aici: The help este un alt film inspirat din realitate care mi-a plăcut enorm de mult!). Actrița Octavia Spencer a și câștigat un Oscar pentru cea mai bună interpretare a unei actrițe în rol secundar.

Emily Blunt (acea Emily simpatică din The Devil Wears Prada, în care joacă alături de Meryl Streep) o interpretează pe Rachel și pot să spun că încă de la trailer am identificat-o cu acea Rachel pe care mi-o conturasem citind cartea. Emily joacă un rol atât de greu și totuși… atât de bine! În plus, parcă întregul decor respectă cu sfințenie liniile trasate de carte. Trenul, casele, îmbrăcămintea, frizura…

În film avem de a face cu un Scott (preferatul meu din toată povestea) aka Luke Evans. Îl știți pe Owen Shaw din Fast and Furious 6 și Furious 7, nu? Exact el! Deși recunosc că fața lui Scott din capul meu semăna mai mult cu cea a lui Dr. Christian Grey (Jamie Dornan), m-am bucurat din plin de fiecare scenă în care apărea Luke Evans. Deși, dacă stau să mă gândesc puțin, aproape că se potrivește mai bine decât Grey în brațele lui Megan.

Despre Megan, dezamăgire. Nu este o zână, așa cum mi-o imaginam eu. Megan a mea semăna mai mult cu Julianne Hough decât cu Haley Bennett. Anna este Rebecca Ferguson. Ce aș putea să spun mai mult despre actrița pe care o iubesc pentru că este – Elizabeth Woodville – The White Queen din serialul cu același nume, despre care am vorbit în lista cu preferate? Mi-a plăcut mult interpretarea Annei pe care a făcut-o, deși nici cu ea nu prea seamănă imaginea conturată în capul meu.

Tom este Justin Theroux, un actor care îmi este cunoscut din Sex and The City. Apare la un moment dat printre episoade, nimic spectaculos sau senzațional. Tom al meu nu avea un chip, însă după ce am văzut filmul, cu siguranță îl are pe cel al lui Justin.

The girl on the train nu se bucură de efecte speciale, cadre excepționale sau natură deosebită. Filmul redă povestea din Anglia într-o Americă ploioasă și tristă. Cu un decor simplu, personajele sunt cele care dau totul pentru a transmite drama poveștii și sunt aproape cu mâinile goale. Convinge (filmul) chiar și așa publicul, ținându-l cu sufletul la gură, fiind la fel de greu ca în carte de prevăzut finalul .

Am trișat un pic mergând la film, stând lângă oameni care calculau în funcție de datele prezentate cine este ucigașul și știind povestea lui Rachel cu mult mai multe detalii decât cele pe care le-am văzut, cunoscând-o pe cea adevărată și întreagă. Cu toate astea, nu m-a dezamăgit deloc. Mi-a amintit imediat de filmele și serialele englezești pe care le urmăresc și pe care le iubesc sincer.

Pentru cineva care a citit Fata din tren, filmul e doar interpretarea unui alt regizor a poveștii care a fost deja regizată de cititor și care merită văzută.

Pentru cineva care a văzut The girl on the train, Paula Hawkins are cu siguranță mai multe detalii despre viețile lui Rachel, Anna, Scott, Tom și Megan. Fără detaliile respective nu ai cum să înțelegi cu adevărat personajele.

Prefer cartea, pentru toată nebunia de întrebări fără răspuns ce m-a ținut în suspans și pentru fiecare noapte în care adormeam cu o variantă a poveștii care, a doua zi, după încă câteva pagini, era demolată total. Daaaar… recomand cu tot dragul și filmul pentru Emily Blunt și Luke Evans (uh-oh!). Pentru Paula Hawkins și pentru carte. Pentru că este simplu, sincer, palpitant și foarte fain regizat.

Share if you dare!

…………………………

Ale

 

Spune-mi ce seriale urmărești, ca să îți spun cine ești!

De când mă știu, îmi plac filmele și cărțile. Așa cum prefer o carte voluminoasă în locul uneia subțiri, scrisă fără prea multe detalii, la fel prefer serialele în locul filmelor. Cred că în 120 de minute nu ai deloc timp să te îndrăgostești de un personaj, să îl cunoști sau să îl urăști. Am nevoie de mult mai multe detalii pentru a ajunge acolo. Serialul îți oferă timp pentru toate acestea, pe lângă posibilitatea de a trăi fiecare moment alături de mult mai multe personaje. Acestea fiind spuse, în lista de mai jos voi scrie despre serialele pe care le-am văzut și pe care le-aș putea revedea oricând, la infinit.

1. Band of Brothers 

Saving Private Ryan m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de filmele care aduc în prim-plan realitatea dură a vieții de pe câmpurile de luptă. Dintotdeauna am avut o preferință pentru această parte a istoriei, cele două războaie fiind pline – de-a lungul dramei generale a situației de conflict – de dramele personale ale milioanelor de participanți.

Indiferent pentru cauza cărei părți au luptat, cei de pe fronturile de luptă au sacrificat, mai mult decât propria viață sau soartă, fericirea familiilor lovite crunt de pierderea sau lipsa celor mai dragi.

Acest serial monument, la regizarea căruia a participat și Tom Hanks, în cele 10 episoade, prezintă povestea reală a Companiei „Easy”, Regimentul 506 I.P. din Divizia 101 Parașutiști a Statelor Unite.

Întreaga serie este aproape o oglindă a realității. Datorită prezenței adevăraților membri ai companiei pe tot parcursul derulării serialului și susținerea scrieirii scenariului de jurnalele soldaților Screaming Eagles, acesta poate fi încadrat cu ușurință și în categoria „documentar”.

Band of Brothers este despre loialitate, prietenie, curaj, perseverență. Este încărcat de istorie, de cruzimea realității războiului. Este dramatic, sincer, sângeros. Este Richard Winters, Thomas Peacock, Harry Welsh, Theodore Heyliger, este fiecare dintre ceilalți peste 300 care au fost listați ca aparținând Companiei Easy la finalul războiului. Este cel mai bine construit serial bazat pe fapte reale pe care l-am văzut vreodată și singurul care nu cred că va putea trece pe locul 2 în topul preferatelor mele. Este mult prea complex și frumos pentru a-mi ajunge cuvintele care să descrie cât de mult mi-a plăcut.

Dacă iubești istoria sau pur și simplu ai vrea să afli mai multe relații importante pentru cultura ta generală, Band of Brothers este perfect pentru tine!

2.The White Queen

Dacă vorbim despre regi sau regine, nu mai am nevoie de niciun alt argument pentru a viziona un film sau serial. Încă din titlu am știut că va fi dragoste la primele minute!

În The White Queen este vorba despre femeile implicate în mod direct în războiul care pare că nu se mai sfârșește pentru tronul Angliei. Fondul acestui serial este conflictul dintre susținătorii celor două case: Lancaster și York, cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze și, în principal, povestea lui Elizabeth Woodville (The White Queen, reprezentând roza albă de York), soția lui Edward al IV-lea.

Deși serialul a fost anulat după numai un singur sezon, este delicios și extrem de plăcut de urmărit. Queen Elizabeth este interpretată de Rebecca Ferguson, căreia i se potrivește de minune acest rol. Atât de frumos construită, Elizabeth este o forță a naturii, o femeie puternică și inteligentă, gata să sacrifice orice pentru familia sa.

Deși un serial istoric la bază, substratul care prezintă povestea de dragoste dintre Elizabeth și Edward al IV-lea de York este și ea extrem de palpitantă. În numai un singur sezon, cunoaște nenumărate suișuri și coborâșuri, finalul fiind unul tragic și dureros.

Cu siguranță că The Tudors este mult mai cunoscut și vizionat decât The White Queen, dar este important de precizat că evenimentele prezentate de cel din urmă s-au petrecut cu puțin timp înainte ca Henry Tudor să învingă armata lui Richard la Bosworth Field, care l-a trimis direct la tronul Angliei.

3.Sherlock

Îmi plac de mor geniile iar Sherlock Holmes este unul dintre ele. Serialul este o interpretare modernă a cunoscutului personaj ale cărui aventuri se petrec chiar în secolul XXI. Aerul britanic în combinație cu Benedict Cumberbatch și scenele în care acesta „calculează” fiecare indiciu al investigațiilor pe care le conduce, fac din acest serial o adevărată capodoperă.

Îmi place că orice episod durează 90 de minute. Cele 90 de minute sunt, în final, prea puține pentru a te mulțumi și parcă trec mult prea repede.

Până să urmăresc Sherlock, nu aș fi crezut niciodată că un alt actor ar putea juca mai bine acest rol decât Robert Downey Jr. . După The Imitation Game și serialul despre Holmes, Benedict Cumberbatch m-a câștigat definitiv, fără urmă de îndoială. Sherlock-ul lui este unul mult mai inteligent, mai sofisticat, mai elegant și mai misterios. Aș vrea ca acest serial să nu cunoască vreodată un ultim sezon!

Episodul meu preferat este A scandal in Belgravia, unde Sherlock o întâlnește pe fabuloasa Irene Adler. Conexiunea dintre cei doi este savuroasă, între acești misterioși creionându-se o relație specială care nu poate fi încadrată în niciun tipar. Este interesant de privit acest contact al lui Sherlock cu o femeie atât de frumoasă, care lasă urme chiar și în mintea sa de geniu.

4.Luther

Idris Elba este DCI John Luther, un fel de Sherlock Holmes mult mai impunător dar la fel de retras și introvertit. Are o minte genială, inteligența sa reușind să îl scoată din multe încurcături. Singur, părăsit de soția sătulă de faptul că locul de muncă îi ocupă tot timpul, acesta încearcă să-și găsească un loc liniștit și de refugiu în lumea gălăgioasă din care face parte.

Catalogat ca fiind un om fără sentimente, acesta ascunde o sensibilitate cuceritoare, fiind extrem de implicat și de atașat de toți cei care fac parte din echipa sa.

De cele mai multe ori preferă să investigheze singur, să se arunce fără nicio ezitare în brațele pericolului, atitudine care îl apropie fără să vrea de Alice Morgan, o criminală cu sânge rece, un geniu malefic. Amintirea fiecărei întâlniri cu Alice îl urmărește pe parcursul întregului serial, provocându-i parcă o dependență de semnele pe care aceasta ține să i le trimită din când în când, între întâlnirile care au loc fizic.

La momentul de față, John Luther este personajul meu preferat, acela care însumează toate calitățile care mă conving să urmăresc un serial din această categorie. Pentru mine, este investigatorul perfect, iar faptul că Idris Elba este cel care îl întruchipează adaugă un plus pe lângă toate cele descrise anterior.

5.Da Vinci’s Demons

Leonardo da Vinci este cel mai cunoscut reprezentant al Renașterii italiene, emblema acestei perioade remarcabile, considerat de mulți cel mai de geniu om din istoria întregii omeniri.

Serialul surprinde atașamentul inventatorului Leonardo față de Verrocchio, în al cărui atelier din Florența a cunoscut ce înseamnă cu adevărat „acasă” și față de care nutrea o dragoste nemărginită, considerându-l tată, loialitatea față de familia Medici, iubirea pe care acesta o avea față de Lucrezia Donati, amanta lui Lorenzo de Medici și spion al Romei, prietenia sa cu Niccolo Machiavelli și Zoroaster, căutarea disperată a mamei sale – a cărei imagini îl urmărea la tot pasul și rivalitatea sa față de Girolamo Riario, aflat în „gașca celor răi” a acestui serial.

Aventura fascinantă a tânărului geniu Leonardo este presărată cu conflicte dintre cele mai serioase, trădare, scandal și suferință. În încercarea acestuia de a pune în valoare arta și frumosul lumii înconjurătoare, spiritul neliniștit se lovește de multe pericole care îl pândesc la tot pasul, fiind întotdeauna în centrul evenimentelor pentrecute în minunata Florență.

Am savurat fiecare episod și am trăit povestea lui Leo cu sufletul la gură, cu toate că preferatul meu din această serie a fost Girolamo Riario. Cufundat în propria dramă, acesta dă gust întregului serial prin dualitatea de forțe care îl domină, construind un personaj pe cât de curajos și loial, pe atât de hotărât în a distruge tot ceea ce-i stă în cale, trecând deseori dintr-o parte în alta a grupurilor de interese.

Un amestec de realitate și ficțiune, acest serial este unul care merită trecut în lista celor văzute, fiind seducător, complex și viu.

6.Vikings 

Aș vrea să știu dacă există vreo femeie care să nu fie cucerită de Ragnar Lothbrok, de ochii și de mimica feței lui. Vikings este povestea lui Ragnar, a iubirilor și cuceririlor lui, a trădării fratelui său, a căutării adevărului despre divinitate și a neînfricaților vikingi, care au speriat întreaga lume în urmă cu peste o mie de ani.

Cel mai interesant personaj al serialului este Floki, maestru în construirea bărcilor lui Ragnar, invidios pe prietenia liderului său cu preotul creștin Athelstan, care a jucat un rol de călăuză în viața acestui temut conducător al vikingilor. Floki este obsedat de zeii nordici și urăște creștinii, fiind unul dintre cei mai mari războinici ai lui Ragnar Lothbrok.

Un mare sprijin în cuceririle care îi sunt atribuite îl găsește în Lagertha, fosta sa soție și un admirabil războinic, care trăiește cu durerea de a-și fi pierdut singura fiică și de a nu mai putea avea un alt fiu în afară de Bjorn.

Deși nu există documente care să ateste în mod sigur existența acestu mare conducător viking, acestuia îi sunt atribuite, printre altele, capturarea Parisului din 845 și atacul asupra Nothumbriei din 865.

Deși serialul nu a fost finalizat, istoria vorbește despre înfrângerea armatei lui Ragnar și luarea acestuia ca prizonier, acesta găsindu-și sfârșitul în chinuri groaznice. Chiar dacă serialul nu ar fi conform cu istoria, nu m-aș supăra să văd un alt final cu totul neașteptat al acestei povești.

7.Game of Thrones

Ultimul, dar aproape primul între favoritele mele. L-am lăsat la final pentru că este serialul care m-a făcut să trăiesc cele mai mari dezamăgiri!

„All men must die!” – am înțeles. Dar de ce de fiecare dată când îți place atât de mult un personaj, el e primul sau următorul care moare?

Ned Stark, Khal Drogo, Oberyn, Joffrey, Catelyn Stark, Robb Stark, Ygritte sunt doar puțini dintre cei care m-au făcut să plâng la fiecare final de episod.

Într-adevăr serialul cu cele mai multe și cele mai frumoase personaje, cu acțiunea cea mai complicată și cu participarea celor mai mulți oameni pe platourile de filmare, Game of Thrones provoacă dependență! Aproape că zilele dinaintea lansării unui nou sezon par că nu mai trec niciodată. Ținutul Westeros care cuprinde cele Șapte Regate și este condus de pe Tronul de Fier și este ceva fantastic! Deși nu am citit cărțile, serialul a reușit să îmi depășească de prea multe ori așteptările ca să renunț în a-l mai urmări sau a-l recomanda.

Nu știu dacă aș putea vreodată să îi înțeleg pe aceia care nu găsesc, din multitudinea de motive cu lipici la public, măcar unul pentru care să urmărească acest serial. Dintre poveștile, casele, dramele, personajele puse în scenă, este prea puțin probabil să nu găsești ceva atractiv aici. Este dragoste, acțiune, aventură, horror – toate sub același nume: Game of Thrones!

…………………………

Alexandra

 

 

7 filme pentru 7 zile

Deși îmi plac mai mult și prefer serialele, pentru că o medie de 100 de minute este incredibil de puțin pentru a mă putea detașa de povestea unui anumit personaj sau a unui grup de personaje, există și filme ale căror poveste mă poate cuceri cu cele 2 minute de trailer.

De obicei, caut povestea – povestea este cea care te face să tesari, să simți, să râzi sau să plângi. Cu cât este mai reală, cu atât are mai multe șanse de a ajunge în topul filmelor mele preferate! Ordinea de mai jos ar putea, astăzi, să reprezinte topul preferințelor mele. Mi-ar fi greu să aleg 3, 7, 10 filme preferate. Am impresia că fiecare film pe care l-am văzut are ceva interesant și diferit, ceva care l-ar face să merite să ajungă în lista mea cu „cele mai faine”. Am ales 7 pentru că 7 zile. Atât. Ele sunt:

1.The Girl with the Dragon Tattoo (Fata cu un dragon tatuat)

Minunăția asta se bazează pe romanul cu același nume al lui Stieg Larsson. Există două variante de film, ambele impresionante și extrem de captivante, care urmăresc să pună în scenă aceeași poveste: deslușirea misterului care stagnează de 40 de ani în jurul dispariției unei fete bogate, Harriet Vanger. Deși firul principal al filmului îl reprezintă investigarea acestei posibile crime, alături de relațiile de familie ale influentului clan Vagner, acesta se desprinde în alte două părți: lupta și percepția despre viață a lui Lisbeth Salander – un priceput hacker și o femeie extrem de interesantă – și drama personală a jurnalistului Mikael Blomkvist.

Aș putea să redau în mii de cuvinte părerea mea personală despre personajul Lisbeth Salander, acesta regăsindu-se oricând între personajele mele preferate. Este o tipă „altfel” – a cărei sensibilitate și compasiune este bine ascunsă de hainele negre, tatuajul cu dragon și freza ciudată. Inteligența o face să intre în multe încurcături, devenind o piesă importantă pe tabla de șah a unei presupuse crime în familie. Memoria ei fotografică și capacitatea de a face legăturile potrivite între multele mici probe descoperite mă duce cu gândul la un Sherlock feminin de excepție.

Prin 2012 am văzut pentru prima dată The Girl with the Dragon Tattoo, cel din 2009 și m-am îndrăgostit din primele minute. Este o variantă în limba germană, cu o Lisbeth jucată de Noomi Rapace și un Mikael interpretat de Michael Nyqvist. Personal, varianta asta mi-a plăcut mai mult decât cea de a doua, Noomi apropiindu-se mult mai mult de imaginea pe care mi-o conturasem despre Lisbeth, ea reușind să pară mult mai credibilă și reală decât ce de-a doua actriță. Legat de Michael, parcă nu mi-a plăcut la fel de mult ca Daniel Craig. Varianta perfectă de film pentru mine ar fi fost aceea în care Noomi și Daniel ar fi investigat dispariția lui Harriet împreună. Cu toate astea, filmul a câștigat 17 premii (printre care și unul BAFTA) și a primit 35 de nominalizări. Nu știu dacă 7,8 – ul de pe IMDB este relevant, din partea mea primește un 10 cu multe aplauze.

A doua variantă este un The Girl with the Dragon Tattoo din anul 2011, în care Daniel Craig face echipă cu Rooney Mara. Faptul că îmi place mai mult interpretarea lui Daniel nu are nicio legătură cu asocierea imaginii lui cu James Bond. Mai mult decât atât, cred că în acest rol care prezintă mici similitudini cu cel al agentului Bond, Daniel Craig este cu totul diferit, exprimă altceva. Mi se pare uman și implicat.

În încheiere, acest film este o dramă excepțională, fixată pe pământ, neavând legături cosmice și efecte SF. Dacă îți plac misterul, investigațiile și poveștile polițiste, filmul ăsta este perfect pentru tine. Mi-este greu să cred că vreodată mă voi plictisi să îl revăd, mai ales pe cel din 2009.

2.Malèna 

Filmul ăsta se petrece în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Monica Bellucci o aduce la viață pe Malèna, o femeie de o frumusețe deosebită, care stârnește invidia tuturor celorlalte femei din micul oraș italian în care se desfășoară acțiunea. Într-o perioadă agitată, în care moartea își găsea loc între cei vii la fiecare pas, devenind ceva firesc, frumusețea unei femei era considerată un păcat. Trăind cu gândul că soțul său a murit, Malèna este nevoită să se descurce singură într-o lume înnebunită de ororile războiului.

Întreaga sa imagine este conturată prin ochii unui tânăr de 13 ani – Renato. Acesta, în final, rămâne singurul care nutrește sentimente sincere de apreciere și dragoste față de această femeie. Aruncată de viață de undeva de sus către pământ, plecarea și revenirea ei în orașul italian marchează, de asemenea, schimbarea atitudinii locuitorilor față de o persoană înzestrată cu o frumusețea ca a sa.

Este un film sincer și dramatic, plin de sentimente contradictorii. După mine, Monica Belucci reușește să construiască o Malèna perfectă, imaginea aceasta fiind imposibil de răsturnat în eventualitatea apariției unei alte povești despre același personaj.

3.12 Angry Men

Un grup de 12 jurați țin în mâini soarta unui tânăr acuzat pentru uciderea tatălui său. Convinși de câteva probe de aparentă vinovăție, 11 dintre aceștia se grăbesc să îl condamne pe acuzat, considerând procesul acestuia o simplă formalitate, legătura sa cu crima fiind, în ochii lor, una evidentă.

Henry Fonda este juratul nr. 8 – singurul care stă împotriva verdictului celorlalți 11. Printr-o serie de deducții, acesta reușește să-i convingă pe toți ceilalți jurați de nevinovăția tânărului, decizia de achitare urmând să fie pronunțată în unanimitate.

Filmul, deși din 1957, este extrem de actual. Indiferent de ce sistem juridic vorbim, analiza superficială a unor probe de către un judecător sau de un grup de jurați este cât se poate de reală și ingrijorătoare.

Povestea pusă în scenă prin acest film este aceea a unui om capabil să analizeze obiectiv o situație care i se pune în față, capabil să-și păstreze și să își susțină părerea nealterată de aceea a celor din jur. Este despre curajul de a sta singur între oameni, de a susține adevărul și de a conștientiza importanța unui destin.

Și cu privire la acest film există două variante: cea despre care am vorbit mai sus, din 1957 și cea din 1997. Îl prefer pe Henry Fonda în alb-negru oricând!

4.Philadelphia

Philadelphia este un film extraordinar, care reunește în aceeași poveste doi dintre actorii mei preferați: Tom Hanks și Denzel Washington. Apare în 1993, bucurându-se încă de un succes răsunător, fiind pe buzele tuturor celor îndrăgostiți de filme bune.

Povestea lui Andrew Beckett pune în prim-plan o problemă cât se poate de actuală a societății contemporane: acceptarea. Fiind un avocat gay, bolnav de SIDA, acesta este concediat de firma la care fusese angajat, în ciuda performanțelor sale, tocmai pe acest temei. Joe Miller – avocatul care îl reprezintă în procesul împotriva firmei de avocatură care l-a concediat – reușește să depășească bariera impusă de propriile prejudecăți pe măsură ce îl descoperă pe Andrew, devenind la finalul filmului un om detașat de atitudinea sa inițială față de diferențele firești care există între oameni.

Philadelphia este un film de văzut în mai multe etape ale vieții, odată cu înaintarea în vârstă fiind perceput diferit, în funcție de experiența de viață câștigată.

Andrew Beckett este preferatul meu pentru că, înainte de toate, transmite curaj și multă dragoste față de cei din jur, în ciuda ochiului critic de care se lovește mereu. O poveste de viață uimitoare a doi oameni care într-un moment X al vieții ajung să perceapă lumea din jur unul prin ochii celuilalt, diferențele apropiindu-i și nu distanțându-i.

5.A Beautiful Mind

Mathematicians won the war. Mathematicians broke the Japanese codes… and built the A-bomb. Mathematicians… like you.

De când mă știu am apreciat matematica și matematicienii pentru complexitatea materiei și pentru complexitatea minților lor. O minte sclipitoare este de multe ori greu de înțeles și greu de integrat în societate tocmai datorită unei percepții diferite și mult mai „calculate” despre tot ce ne înconjoară.

Vorbim despre mintea sclipitoare a lui John Nash, jucat de Russell Crowe – actorul care îmi place datorită forței sale de a pune în valoare un personaj extrem de dur și extrem de sensibil în același timp.

Mai importantă decât contribuția lui Russell Crowe la construirea acestui personaj este însăși povestea matematicianului John Nash. Acesta își trăiește viața între matematică și boala psihică de care ajunge să sufere: schizofrenie paranoidă. De o aroganță ieșită din comun, alături de crizele dese de paranoia, acesta este acceptat de către cei din jur datorită geniului său, partea sa umană degradându-se încet în fața acestuia.

Un film despre drama din spatele succesului unui om, despre geniu și despre locul acestuia în societate. De fapt, este mai mult decât un film, este realitatea în care un om se naște și se dezvoltă, aceeași realitate care îl înalță dar care are, în același timp, puterea de a-l readuce la nimic.

6.The Imitation Game

Cum arată un film perfect pentru mine? Una bucată parte de istorie + un geniu + o poveste reală, nu inspirată din realitate. De preferat și un actor senzațional, cum este Benedict Cumberbatch.

Mașina criptografică Enigma a făcut senzație printre manevrele Germaniei din jurul celui de Al Doilea Război Mondial. Pentru a avea o șansă la victoria împotriva acesteia, se impunea cu necesitate găsirea unei metode pentru a reuși decodificarea mesajelor transmise prin intermediul acestei mașini. Alan Turing, matematician și criptanalist britanic, își aduce aportul în mai multe victorii ale Aliaților împotriva Germaniei naziste prin spargerea mesajelor codificare trimise de aceasta din urmă.

Ca orice geniu, și acesta a avut dificultăți de a se integra și de a fi înțeles de societatea în care crescuse și se formase. De multe ori, geniul său nu i-a fost un zid împotriva percepției oamenilor, care considerau că acesta duce o viață scandaloasă, fiind deseori judecat pentru homosexualitate.

Jocul Codurilor a câștigat un Oscar, alături de alte 44 de premii și 149 de nominalizări. Este un film care întoarce vorba potrivit căreia filmele noi sunt mai slabe decât cele vechi. Prin „descifrarea Enigmei”, Benedict Cumberbatch și-a definitivat locul în lista actorilor mei preferați.

7.De ce eu? 

Al șaptelea este un film românesc nu pentru că nu ar fi meritat să fie amintit la începutul listei, ci pentru că vorbește despre un caz dramatic românesc, al căror autori morali au fost oameni politici reali de care România încă se chinuie să scape.

Cristian Panait (în film Cristian Panduru), are curajul să dea o palmă sistemului corupt și mincinos în care a fost nevoit să își înceapă cariera. Drama acestuia începe când refuză să execute un ordin politic impus „de sus”, lipsa de conformare aducându-l în pragul sinuciderii.

Filmul pune în scenă o poveste de viață reală a unui om care a pierdut lupta cu sistemul datorită integrității și simțului responsabilității cu care era dotat. Deși este vorba de procurorul Panait, povestea lui de viață este regăsită cu ușurință în orice altă meserie, fiind o realitate tristă că încă există oameni care încearcă să impună anumite acțiuni sau inacțiuni într-o societate democratică.

De ce eu? – este filmul care te face să te trezești din vis, îți dă două palme și te readuce la realitate, te umple de revoltă și te face să conștientizezi că nu trebuie să stai în pasivitate și să asiști la o istorie care se repetă sau are toate șansele să se repete chiar sub ochii tăi.

…………………………

Alexandra