Ce am mai citit? 2.

Astăzi mi-am propus să vorbesc, în sfârșit, despre subiectul meu preferat: cititul. De ceva vreme am tot încercat să mă adun ca să pot să scriu despre cărțile pe care le-am citit în ultima perioadă, dar nu am reușit.

Precizez de la început că nu vor fi opere clasice, dintre emblemele literaturii universale, asta pentru că trec din nou printr-o perioadă de „crimă – mister” în alegerea tuturor cărților pe care le cumpăr. Nu știu cât de accesibil și plăcut este acesta pentru cititori, în general. La mine ocupă fără nicio îndoială primul loc între preferințe.

Ordinea este întâmplătoare.

1.Reconstructing amelia, de Kimberly McCreight

Mi-am dorit enorm să citesc cartea asta mai ales pentru descrierea poveștii Ameliei de pe Goodreads.

Pe scurt, aparența este cea a unei sinucideri, însă mama sa – avocat de profesie, după ce reușește să se adune după moartea fiicei ei, încearcă să reconstruiască perioada imediat anterioară acestui eveniment, devenind în fiecare zi tot mai sigură că gestul de neînțeles al Ameliei a fost greșit interpretat.

Deși finalul este unul previzibil, cartea pune în discuție una dintre problemele grave cu care din ce în ce mai mulți adolescenți se confruntă. Nu o să spun care este aceasta, pentru că așa ați avea tot firul acestui „caz” pus pe tavă. Presărată cu citatele de pe Facebok ale Ameliei, fragmente din jurnalul pe care îl ținea și mesajele telefonice pe care le schimba, este foarte ușor de citit și destul de interesantă.

Pe mine nu m-a dat pe spate, însă. Dacă sunteți printre persoanele care nu reușesc să citească cazuri de crimă, sau descrieri ale locurilor unde aceasta s-a întâmplat, cartea asta poate să vă fie o opțiune pe listă. Relația mamă-fiică este una deosebită, iar trăirile acestora sunt extrem de reale și actuale.

Am primit-o, recunosc, dar este de pe okian.ro. O găsiți aici

2.The girl with all the gifts, de M.R. Carey.

Ăăă… cum să spun? O să recunosc din prima că nu sunt un fan a poveștilor SF, dar cartea asta am devorat-o și am citit-o pe nerăsuflate într-o singură zi.

Nu știu ce am găsit atât de interesant încât să mă țină atât de prinsă, probabil curiozitatea aia de a cunoaște finalul. Oricum, Melanie nu a fost doar o fetiță specială în carte, a devenit astfel și pentru mine.

Undeva în viitor, infectați cu un virus care îi transformă în zombi, oamenii care au rămas necontaminați au descoperit că acesta nu îi afectează total pe copii. În cazul acestora, efectele sunt doar pe jumătate, ei simțind numai nevoia de a se hrăni cu carne vie.

Atractivă și interesantă la această carte este drama fetiței Melanie care nu știe de ce trebuie să stea închisă într-o celulă izolată, de ce are zvâcniri animalice când simte mirosul profesoarei sale și de ce la un anumit interval de zile mai dispare câte unul dintre colegii săi de clasă, fără să mai revină vreodată la cursuri.

Melanie dă dovadă de tărie, ambiție și o capacitate deosebită de a înțelege tot ceea ce se întâmplă în jur, fiind, în final, cea datorită căreia se mai întrezărește o urmă de speranță pentru omenire.

O recomand cu drag! Tot de pe okian.ro o am – link-ul fiind aici.

Găsiți și filmul cu același nume pe care încă nu am reușit să îl vizionez, dar de a cărui existență am aflat de curând. Nu știu ce să zic. Sunt aproape sigură că nu se compară cu cartea chiar dacă vorbim despre SF. Imaginația depășește orice efecte speciale.

3.Trilogia Millennium, de Stieg Larsson.

Spre deosebire de cele de mai sus, referitor la care nu știu dacă există variantele traduse în limba română, pentru Trilogia Millennium aveți ambele variante.

The girl with the dragon tattoo (Bărbați care urăsc femeile), The girl who played with fire (Fata care s-a jucat cu focul) și The girl who kicked the hornets’ nest (Castelul dintre nori s-a sfarâmat) sunt, pe cuvânt de cititor în serie, cele mai captivante cărți de acest gen pe care le-am citit până acum, din această categorie.

Am mai scris un articol anul trecut despre filmul meu preferat: The girl with the dragon tattoo și despre Lisbeth Salander, personajul meu preferat din toate timpurile.

Îmi pare rău că sunt doar trei și că nu am de citit o serie întreagă de cărți groase despre întâmplările lui Lisbeth. Stieg Larsson este pentru mine un om genial, cu un creier matematic extrem de bine dezvoltat și antrenat în rezolvarea unor cazuri complexe de crimă care, destul de probabil, au avut anumite repere reale.

Lisbeth este o femeie extrem de inteligentă, iar jurnalistul Mikael Bloomkvist un investigator de excepție, aceștia fiind supuși la mai multe situații-limită pe care sunt nevoiți să le descurce împreună.

Nu pot să aleg una dintre cărți care mi-a plăcut mai mult. Pur și simplu am pentru toate aceeași prețuire, față de toate simt aceleași lucruri.

Ca idee, variantele în limba română sunt cam de două ori mai scumpe decât cele în limba engleză, dar uneori sunt la promoție. Eu le-am luat pe cele în engleză, tot de pe okian.ro.

Ar mai fi o continuare a poveștii lui Lisbeth Salander, o a patra carte scrisă de David Lagercrantz. A fost inclusă în seria Millennium. Nu am citit-o și nici nu știu dacă o voi face, autorii fiind diferiți. Nu este ușor să treci peste stilul lui Stieg Larsson pentru a găsi ușor aprecierea unui alt autor, care preia niște personaje și le scrie povestea în stilul propriu.

Ador Millennium. Asta așa, pentru final. Sper să citesc vreodată ceva mai captivant și mai interesant chiar dacă nu am prea mari așteptări. O recomand mereu, tuturor, pentru că indiferent de genul preferat, cărțile astea merită să fie citite și merită un loc în orice bibliotecă.

 

 

Acum citesc și nu mai termin tot ceva polițist. Cazul Linda… L.G.V. Persson. Probabil ați auzit de faimosul detectiv Evert Bäckström, cel mai enervant, ursuz și sarcastic personaj, dar dotat cu calități deosebite de investigator. Pățaniile lui pot fi văzute și în serialul Backstrom, care are un 7.4 pe imdb.

 

Până data viitoare, spor la citit!

………………………………..

Ale

 

 

 

Ce am mai citit?

La citit, am sărit peste „Minciuni pe canapea”, cartea pe care începusem să o citesc, pentru că am comandat și am mai primit niște cărți cu care îmi doream de prea mult timp să fac cunoștință. Lista ultimelor mele achiziții este destul de lungă și plină de tentații literare. Abia mă abțin să nu încep câte 2-3 cărți în același timp.

Prima carte despre care o să vorbesc este Reconstructing Amelia, de Kimberly McCreight. Pe goodreads.com are un rating de 3.82 din 5, care este unul extrem de bun. Genul: crimă, mister, thriller. Exact ce îmi place să citesc cel mai mult. Dar povestea…

Finalul: previzibil. Fiecare mișcare: previzibilă. 

Recomandările bune pe care le-am găsit despre ea m-au făcut să îmi doresc enorm să o citesc. Povestea este una interesantă, pe care aș eticheta-o ca „dramă”, cu siguranță nu „mister – crimă”.

Amelia este o adolescentă inteligentă, pasionată de lectură, care crește alături de mama ei – avocat Kate Baron – fără a-și fi cunoscut vreodată tatăl. Cele două sunt foarte apropiate, înțelegându-se reciproc în ciuda faptului că Kate lipsește foarte mult de acasă datorită profesiei, Amelia fiind nevoită să petreacă ore întregi singură.

Începutul poveștii este legat de moarte Ameliei, care se presupune că s-a aruncat de pe acoperișul școlii, gest care lasă nenumărate dubii în sufletul lui Kate, care începe să refacă, pas cu pas, viața fiicei sale din ultimele săptămâni. Mesajul anonim pe care în primește în ziua când se întoarce la birou – “AMELIA DIDN’T JUMP” – îi întărește credința că fiica ei nu ar fi avut niciun motiv să își pună capăt zilelor.

Vorbim despre adolescenți, integrarea Ameliei în clubul Magpies, bullying, blogul de „bârfe” gRaCeFULLY și încercarea acestei tinere de a găsi o ieșire din vârtejul în care a fost prinsă.

În cele 382 de pagini am căutat misterul. Nu l-am găsit. Nu m-a ținut cu sufletul la gură, nu am adormit gândindu-mă că ar mai fi trebuit să citesc un capitol pentru că aș fi fost curioasă ce urmează să se întâmple. Mai mult decât atât, Reconstructing Amelia nu merită să fie comparată cu Gone Girl. Mi-au plăcut, în schimb, citatele din Virginia Woolf pe care le folosea Amelia în statusurile de pe Facebook.

Am găsit cartea asta pe okian.ro, librăria mea virtuală preferată din ultima vreme. 

A doua carte despre care o să vorbesc este The girl with all the gifts, de M.R. Carey. Ce m-a convins să o citesc a fost observația Martinei Cole, prezentă pe coperta din spate a cărții: If you only read one novel this year, make sure it’s this one. 

Vreau să precizez de la început că poveștile cu zombie nu s-au regăsit niciodată în cercul meu de interes, cu toate că ador seria Resident Evil, la care m-aș uita la orice oră. Melanie este un copil special, infectat cu Ophiocordyceps, care transformă morții în hungries, trupuri fără viață al căror creier încă mai funcționează, transmițând numai nevoia de a se hrăni. Din câte s-a demonstrat, creierul copiilor de vârsta lui Melanie este doar parțial afectat de acest Ophiocordyceps, ei resimțind doar nevoia de a se hrăni cu trupuri vii, rămânând independenți în gândire, apți de a avea o inteligență proprie.

Miss Justineau este profesoară, angajată de Guvern într-un program experimental cu privire la copiii de felul lui Melanie, aflându-se alături de aceștia într-o bază militară în care toți sunt ținuți în celule izolate, legați de mâini și de picioare de scaune cu rotile în momentul în care sunt transportați, unul câte unul, în sălile de curs. Este, de asemenea, preferata lui Melanie și persoana pe care aceasta o iubește cel mai mult din lume.

Supraviețuitorii din afara bazei militare vor ataca centrul de experimente din nevoia de a-și reface rezervele de alimente, apă și combustibil, singurii care reușeșc să scape fiind Dr. Caldwell – cea care răspunde de experiment, cercetător cu renume, ea încercând să găsească un antidot pentru a pune capăt epidemiei – sergentul Parks și subalternul său Gallagher, Melanie și Miss Justineau. Cartea expune călătoria lor spre Beacon – orașul sau baza pe care ei o consideră salvarea. Cu toate că au pierdut legătura cu acest presupus oraș cu luni bune în urmă…

În ciuda condiției sale, Melanie este capabilă de sentimente nobile față de toți cei care fac parte din grup, ajutându-i și riscând pentru ei, dar și de un autocontrol ieșit din comun. În final, cum Dr. Caldwell însăși remarcă, salvarea omenirii și speranța pentru viitor a fost întotdeauna Melanie, în mâinile acesteia fiind lăsată soarta tuturor celor care mai sunt în viață pe pământ, alături de toate cunoștințele pe care doctorul le-a acumulat în urma ultimelor sale experimente.

Cartea mi-a plăcut foarte mult și o recomand cu tot dragul. Există și un film pe care nu l-am văzut încă (am descoperit după ce am citit cartea) cu același nume: The girl with all the giftscare are o notă bună pe imdb.com: 7,1. Zic că e de văzut. Eu l-am trecut deja pe listă.

Minunăția asta am găsit-o tot pe okian.ro, iar calificativul pe care îl are pe goodreads.ro este de 3,93 din 5. 460 de pagini fantastice, cu adevărat Thrilling și Haunting, hertbreaking precum susțin Guardian și Vogue.

Ultima carte despre care o să vorbesc pe scurt, pentru că am de gând să scriu despre întreaga trilogie, este Fata care s-a jucat cu focul, de Stieg Larsson. Millennium 2.

E thriller, e mister, e tot ce ai nevoie de la o carte polițistă. Și totul se rotește în jurul lui Lisbeth Salander, hackerul meu preferat, cea despre care am mai vorbit în mai multe rânduri. Am mai spus că acest personaj este de departe preferatul meu, fie că vorbim despre filme, fie că vorbim despre cărți.  

O recomand din suflet, de o mie de ori. Cartea asta merită citită pentru fiecare cuvânt, mai ales că autorul ei a murit în condiții misterioase, legate de informațiile care au fost făcute publice de Stieg Larsson în cuprinsul trilogiei.

Aceasta am cumpărat-o din librăria Humanitas, dar poate fi găsită și pe okian.roPe libris.ro, prețul este mult mai bun și transportul gratuit, ca de obicei. 

Momentan citesc #GIRLBOSS, de Sophia Amoruso – directorul și fondatorul Nasty Gal. Părerea mea despre ea, foarte curând, într-un nou articol în care o să scriu despre mai multe cărți pe care sper să reușesc să le citesc.

 

Până data viitoare, spor la savurat miros de lemn din cât mai multe file și… share if you dare! 

………………………

Ale