Când ai vorbit ultima dată despre curve?

b5025d03fff89744db9462b04724d679.jpg

La un moment dat, fie crezi, fie nu – și tu ai fost o curvă. Indiferent dacă ești bărbat sau femeie.

Practic, toți suntem niște curve.

Sunt curve femeile de succes, independente financiar, care ajung la o anumită vârstă la care cercul mare de prieteni în care s-au învârtit în tinerețe s-a redus considerabil, numărând acum două-trei persoane în plus pe lângă membrii familiei. Practic, dacă vorbim despre bărbați care sunt în aceeași postură, aceștia sunt demni de toată lauda și aprecierea pentru că nu poartă stigmatul „pi pe care au s-o” pentru a se afla în poziția respectivă. Știm cu toții vorba asta românească.

Normal, ești femeie, iar prețul succesului tău – indiferent de cum îl vei obține, va fi pus pe seama acelei p*** supte la momentul potrivit.

Mentalitatea pe care o avem acum, cu tot accesul la informație și când din toate părțile apar noi oportunități pentru a ne forma un univers cât mai larg al cunoașterii, se lovește la tot pasul de p*** – de „acea p*** ”.

Nu poți să reușești, femeie fiind, fără să dai peste una potrivită care să te poată propulsa cu viteză înspre succes.

Curve sunt femeile care te-au părăsit și care nu au stat să te plângă, înlocuindu-te repede. Ele sunt aproape cele mai curve, pentru că primesc acest titlu din partea ambelor tabere, excepțiile fiind numărabile.

Cea mai sănătoasă alegere pe care ai putea să o faci atât pentru tine, cât și pentru persoana de care te-ai despărțit, ar fi să te împaci cu ideea că după toată dragostea încă mai există prietenia dintre voi și să mergi mai departe. Să te îngropi în depresie și să pierzi tot ce-i mai important din viața ta pentru a plânge o relație care nu se mai poate reface este una dintre cele mai mari pietre pe care ți le-ai putea urca singur în spate.

Curve sunt și femeile care-și cresc copiii singure, pentru că au avut curajul să-și asume rolul de mamă sau pentru că au plecat de lângă cel care nu completa frumos tabloul de familie.

Auzim persoane de toate vârstele care cataloghează femeile de mai sus astfel, călcând tot contextul în picioare.

Curve sunt atât femeile care înșeală, cât și bărbații. Fără să mai pui în calcul că atât unii, cât și ceilalți, poate au motivele lor ca să caute lângă altcineva senzații pe care nu le mai au în același loc.

Toată treaba cu înșelatul este mult prea lungă și complexă pentru a explica aici punctul meu de vedere, așa că mă voi rezuma la a spune încă o dată că în momentul în care cineva ne greșește – indiferent în ce mod – primul lucru pe care trebuie să îl trecem prin filtrul judecății noastre este propria persoană.

Curve sunt femeile frumoase. Pentru celelalte, femeile frumoase sunt curve pentru că atrag mai multe priviri cu trăsăturile sau formele lor, indiferent care dintre acestea ar ieși mai mult în evidență. Nu am înțeles niciodată de ce țâțele sau buzele umplute, fesele ajustate sau părul fals ar împinge o femeie înspre a fi catalogată astfel.

Cel mai important pentru o femeie este ca ea să se simtă bine cu propriul corp. Iar dacă ai nevoie de țâțe sau buze mai mari pentru a te privi altfel în oglindă nu-i nicio problemă. Urât mi se pare doar să te expui cu mult prea mare detașare și ușurință. Dar oricum, chiar și asta este la alegere ta.

Curve sunt bărbații care au curajul să-și păstreze spațiu și timp pentru a face ceea ce le place. Nu știu de ce noi femeile avem impresia că dacă intrăm într-o relație, centrul universului nostru trebuie să fie el și numai el, așteptând cu disperare ca acest lucru să fie reciproc.

Noi femeile dăm totul și am lăsa pe nerăsuflate ceea ce ne aduce fericire pentru persoana de lângă noi. Și așa sunt și unii bărbați. Dar asta este mentalitatea greșită care crește ziduri între noi și care distruge toată încrederea și plăcerea de a avea pe cineva lângă care să te întorci cu toate reușitele pasiunilor tale și cu toate roadele muncii pe care ai alege să o faci pe cont propriu.

Curve sunt bărbații/femeile care intervin într-o relație și reușesc să dea de pământ cu tot ceea ce ție ți se părea perfect. Doar că nimeni nu poate să intervină cu forța în orice fel de relație și pierdem din vedere faptul că întotdeauna este nevoie de mai mult de o singură persoană pentru ca ceva să se strice ireparabil.

 

 

Curve suntem fiecare dintre noi în ochii celuilalt pentru te miri ce motive. Te-ai prins? Termenul curvă pe care îl cunoști este folosit pentru a cataloga mult prea multe feluri de persoane ca să poată fi redus la semnificația lui primordială. 

 

 

Deci, trăim într-o lume de curve, condusă de curve, care cultivă curve și care își pune toată speranța în curve.

 

Pentru că, din păcate, până și numai la curve ne poate duce capul. 

 

……………………………………

Ale 

Sursă imagine: Pinterest 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Vocea străzii pentru mine, pentru noi toți

De zile întregi, România fierbe. Fierbe în propriul sânge latin care curge din ce în ce mai repede. Venele și inima care îl pulsează sunt gata să se spargă cu fiecare oră de agonie care ne trece prin fața ochilor.

Mi-e greu să accept că trăim într-un stat condus de oameni. Oameni care au copii, părinți, nepoți, prieteni. Oameni capabili de compasiune, iubire și orice alt sentiment în afară de egoism. Oameni care pot să pună liniștiți capul pe pernă, care pot să se uite mândri în oglindă dimineața. Cu toate că acest substantiv foarte comun, poate prea comun, este ultimul care-i poate caracteriza.

Ca profesor, răspunzi de o clasă de 10-20-30 de elevi. Ca medic, răspunzi de pacienții tăi, care pot fi zeci sau sute. Ca ministru, senator, președinte, ai în mâinile tale soarta a milioane de oameni, milioane de români care au așteptări de la tine. Care și-au pus speranța că nu vei repeta greșelile trecutului și îi vei aduce cu pași mici la „viitorul” pe care și-l imaginează.

În 31 ianuarie/1 februarie, democrația pentru care și-au jertfit familiile toți cei care și-au pus pieptul la bătaie în plină revoluție, a fost călcată grav în picioare de o mână de oameni incapabili să privească dincolo de propriile interese.

Toți cei care au gândit și pus în practică proiectele, au omis un singur element din ecuație: suntem o nație care are rădăcini glorioase, răzbunătoare, nemiloase. Suntem un popor al cărui sânge nu fierbe în zadar în zile negre precum acestea.

Pentru voi e picătura care a umplut paharul. Gestul care a strâns și adus zalele ororilor foarte aproape de oasele noastre. Asta am simțit-o până în măduva spinării, până în creștetul capului și până în vârful degetelor.

Sfidarea are gust de liberate pentru unii și de umilință pentru cei mulți, cei care chiar contează. 

Știu că poate nu ar trebui să folosesc următoarele cuvinte, dar simt nevoia să o fac, pentru că de data asta nu există altă alternativă. O spun și eu, la fel cum au spus-o toți cei care au ieșit aseară în stradă, la -10° pentru mine și pentru noi toți: v-ați pișat pe noi și pe ea ţară! De acolo din clădirea voastră drăguță, care vă protejează cu gratiile ei de mânia celor care s-au săturat să fie călcaţi în picioare.

Mesajul pe care trebuie să îl primiți este următorul: noi nu plecăm de aici, de-ai dracului ce suntem! Rămânem, să vă privim în ochi când veți cădea în gropile săpate cu mâna voastră, unul câte unul. Rămânem aici, să putem vedea cum încet-încet vă va ajunge blestemul întregii Românii!

Strâng în brațe fiecare român care a ieșit să strige durerea tuturor în plină stradă, la minus atâtea grade și la o oră atât de târzie, fără nicio organizare. Acum am primit toți dovada că suntem uniți în cuget și în simțiri, căutându-ne unii pe alții în piețe și parcuri și având, dincolo de asta, convingerea că ne vom găsi! Că vom fi acolo unii pentru ceilalți. 

Suntem generația nouă, care nu a cunoscut cu propriile simțuri greșelile unui sistem care se concentrează numai pe problemele unui grup restrâns de oameni privilegiați. Cei care ne-au râs în față aseară le-au cunoscut. Cu toate astea, vor să ne reîntoarcem la momentul în care poporul va face orice și va risca tot ca să reinstaureze ordinea legitimă în România.

Aștept să se ridice, să iasă în față și să se înscrie în lupta politică toți nebunii care cred în România altfel, în prosperitate și într-un viitor mai sigur. Aștept să îi votez, să îi susțin, să le admir curajul și bunul simț.

Pentru toate astea, pentru momentul în care penalii vor avea lacrimi în ochi și nu un zâmbet ironic pe buze, merită să rămân aici, să pot fi martorul unei scene atât de așteptate de istorie.

P.S. Sper că măcar acum, în al 12-lea ceas, ne-am învățat lecția și data viitoare n-o să ne mai pișăm pe el de vot, având aceeași atitudine pasivă față de grija țării pe care au afișat-o tocmai ăia care ne conduc acum și pentru care atâtea mii de oameni îndură frig, punându-se în fața unui val criminal. Sper că patriotismul și fiorii pe care i-am simțit cu toții aseară să ne însoțească mereu și să nu mai uităm niciodată că și un singur vot, adus lângă alte singure voturi, fac diferența. Prin pasivitatea noastră și noi am fost complici la ceea ce se întâmplă azi. Prin lipsa de maturitate și de respect pentru morții noștri am contribuit și noi la piesa care se joacă acum pe scena politică.

Am pus un mare punct, sper, la toate astea. De azi vorbim! De azi ţipăm! De azi ne gândim unul la celălalt! De azi suntem românii de care țara asta are atâta nevoie! De azi suntem „viitorul” în care au crezut generațiile apuse și elitele care au sperat să ajungă momentul în care noi ne vom face auziți.

Până data viitoare, share if you dare!

……………………………

Alexandra