Ce am mai citit? 2.

Astăzi mi-am propus să vorbesc, în sfârșit, despre subiectul meu preferat: cititul. De ceva vreme am tot încercat să mă adun ca să pot să scriu despre cărțile pe care le-am citit în ultima perioadă, dar nu am reușit.

Precizez de la început că nu vor fi opere clasice, dintre emblemele literaturii universale, asta pentru că trec din nou printr-o perioadă de „crimă – mister” în alegerea tuturor cărților pe care le cumpăr. Nu știu cât de accesibil și plăcut este acesta pentru cititori, în general. La mine ocupă fără nicio îndoială primul loc între preferințe.

Ordinea este întâmplătoare.

1.Reconstructing amelia, de Kimberly McCreight

Mi-am dorit enorm să citesc cartea asta mai ales pentru descrierea poveștii Ameliei de pe Goodreads.

Pe scurt, aparența este cea a unei sinucideri, însă mama sa – avocat de profesie, după ce reușește să se adune după moartea fiicei ei, încearcă să reconstruiască perioada imediat anterioară acestui eveniment, devenind în fiecare zi tot mai sigură că gestul de neînțeles al Ameliei a fost greșit interpretat.

Deși finalul este unul previzibil, cartea pune în discuție una dintre problemele grave cu care din ce în ce mai mulți adolescenți se confruntă. Nu o să spun care este aceasta, pentru că așa ați avea tot firul acestui „caz” pus pe tavă. Presărată cu citatele de pe Facebok ale Ameliei, fragmente din jurnalul pe care îl ținea și mesajele telefonice pe care le schimba, este foarte ușor de citit și destul de interesantă.

Pe mine nu m-a dat pe spate, însă. Dacă sunteți printre persoanele care nu reușesc să citească cazuri de crimă, sau descrieri ale locurilor unde aceasta s-a întâmplat, cartea asta poate să vă fie o opțiune pe listă. Relația mamă-fiică este una deosebită, iar trăirile acestora sunt extrem de reale și actuale.

Am primit-o, recunosc, dar este de pe okian.ro. O găsiți aici

2.The girl with all the gifts, de M.R. Carey.

Ăăă… cum să spun? O să recunosc din prima că nu sunt un fan a poveștilor SF, dar cartea asta am devorat-o și am citit-o pe nerăsuflate într-o singură zi.

Nu știu ce am găsit atât de interesant încât să mă țină atât de prinsă, probabil curiozitatea aia de a cunoaște finalul. Oricum, Melanie nu a fost doar o fetiță specială în carte, a devenit astfel și pentru mine.

Undeva în viitor, infectați cu un virus care îi transformă în zombi, oamenii care au rămas necontaminați au descoperit că acesta nu îi afectează total pe copii. În cazul acestora, efectele sunt doar pe jumătate, ei simțind numai nevoia de a se hrăni cu carne vie.

Atractivă și interesantă la această carte este drama fetiței Melanie care nu știe de ce trebuie să stea închisă într-o celulă izolată, de ce are zvâcniri animalice când simte mirosul profesoarei sale și de ce la un anumit interval de zile mai dispare câte unul dintre colegii săi de clasă, fără să mai revină vreodată la cursuri.

Melanie dă dovadă de tărie, ambiție și o capacitate deosebită de a înțelege tot ceea ce se întâmplă în jur, fiind, în final, cea datorită căreia se mai întrezărește o urmă de speranță pentru omenire.

O recomand cu drag! Tot de pe okian.ro o am – link-ul fiind aici.

Găsiți și filmul cu același nume pe care încă nu am reușit să îl vizionez, dar de a cărui existență am aflat de curând. Nu știu ce să zic. Sunt aproape sigură că nu se compară cu cartea chiar dacă vorbim despre SF. Imaginația depășește orice efecte speciale.

3.Trilogia Millennium, de Stieg Larsson.

Spre deosebire de cele de mai sus, referitor la care nu știu dacă există variantele traduse în limba română, pentru Trilogia Millennium aveți ambele variante.

The girl with the dragon tattoo (Bărbați care urăsc femeile), The girl who played with fire (Fata care s-a jucat cu focul) și The girl who kicked the hornets’ nest (Castelul dintre nori s-a sfarâmat) sunt, pe cuvânt de cititor în serie, cele mai captivante cărți de acest gen pe care le-am citit până acum, din această categorie.

Am mai scris un articol anul trecut despre filmul meu preferat: The girl with the dragon tattoo și despre Lisbeth Salander, personajul meu preferat din toate timpurile.

Îmi pare rău că sunt doar trei și că nu am de citit o serie întreagă de cărți groase despre întâmplările lui Lisbeth. Stieg Larsson este pentru mine un om genial, cu un creier matematic extrem de bine dezvoltat și antrenat în rezolvarea unor cazuri complexe de crimă care, destul de probabil, au avut anumite repere reale.

Lisbeth este o femeie extrem de inteligentă, iar jurnalistul Mikael Bloomkvist un investigator de excepție, aceștia fiind supuși la mai multe situații-limită pe care sunt nevoiți să le descurce împreună.

Nu pot să aleg una dintre cărți care mi-a plăcut mai mult. Pur și simplu am pentru toate aceeași prețuire, față de toate simt aceleași lucruri.

Ca idee, variantele în limba română sunt cam de două ori mai scumpe decât cele în limba engleză, dar uneori sunt la promoție. Eu le-am luat pe cele în engleză, tot de pe okian.ro.

Ar mai fi o continuare a poveștii lui Lisbeth Salander, o a patra carte scrisă de David Lagercrantz. A fost inclusă în seria Millennium. Nu am citit-o și nici nu știu dacă o voi face, autorii fiind diferiți. Nu este ușor să treci peste stilul lui Stieg Larsson pentru a găsi ușor aprecierea unui alt autor, care preia niște personaje și le scrie povestea în stilul propriu.

Ador Millennium. Asta așa, pentru final. Sper să citesc vreodată ceva mai captivant și mai interesant chiar dacă nu am prea mari așteptări. O recomand mereu, tuturor, pentru că indiferent de genul preferat, cărțile astea merită să fie citite și merită un loc în orice bibliotecă.

 

 

Acum citesc și nu mai termin tot ceva polițist. Cazul Linda… L.G.V. Persson. Probabil ați auzit de faimosul detectiv Evert Bäckström, cel mai enervant, ursuz și sarcastic personaj, dar dotat cu calități deosebite de investigator. Pățaniile lui pot fi văzute și în serialul Backstrom, care are un 7.4 pe imdb.

 

Până data viitoare, spor la citit!

………………………………..

Ale

 

 

 

Filme de noiembrie

Noiembrie este luna perfectă pentru filmele capabile să îți smulgă cel puțin o lacrimă. Noiembrie este pentru filmele lipsite de happy-end, este pentru poveștile terminate sau neîmplinite, pentru speranțe pierdute. Saaaau, este pentru povești adevărate și comedii care reușeșc să aducă sentimente total opuse nebuniei care se întâmplă afară.

Urmează, deci, 10 dintre cele care m-au făcut să plâng, să gândesc sau să râd, pentru 10 seri de toamnă târzie.

1. Me before you – 2016

Sam Claflin, The Hunger Games. Nu aveam cum să nu îi dau o șansă. Nu pot să spun același lucru despre Emilia Clarke. Deși urmăresc cu sufletul la gură serialul Game of Thrones, nu pot să zic că am dezvoltat o simpatie pentru actriță.

Filmul în sine este unul superb. Simplu, cu accent, curat. Povestea: incredibilă! Will Traynor este un bărbat incredibil, cu o viață plină de aventură și adrenalină, care în urma unui accident rămâne invalid, fără nicio șansă de recuperare. Condamnat să depindă în permanență de ajutorul celor din jur, acesta decide să se treacă pe lista unei clinici pentru a-și putea curma suferința definitiv.

O cunoaște pe Lou Clark, împiedicata alături de care va petrece cele mai frumoase momente din ultimele luni ale vieții lui. Cei doi ajung să se iubească, dar va putea oare noua apariție feminină să schimbe total convingerea lui Will cu privire la necesitatea unei morți rapide și necesare?

Am văzut filmul ăsta în două seri la rând și mi-a provocat aceeași reacție. Deși nu este genul pe care l-aș alege în general, am vrut să-l văd pe Sam Claflin jucând rolul unui tânăr care trăiește o asemenea suferință. Și mi-a plăcut enorm!

2. Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Vedem aici un Jim Carrey total diferit de cel pe care îl cunoaștem datorită rolurilor din comediile Yes Man sau Bruce Almighty.

Clementine (Kate Winslet) și Joel (Jim Carrey) sunt un cuplu obișnuit al căror relație ajunge la final datorită monotoniei și problemelor zilnice. Cei doi aleg să fie supuși unei proceduri experimentale de ștergere a memoriei, pentru a putea scăpa definitiv de amintirile pe care le au unul cu celălalt.

Procedura este finalizată cu succes, cei doi devenind necunoscuți peste noapte. Însă, abia acum începe adevărata poveste de dragoste. În mod ironic și neobișnuit, cei doi continuă să se caute unul pe celălalt, fără măcar să aibă vreo reminiscență din viața petrecută împreună. Se descoperă din nou și ajung să se reîndrăgostească.

Filmul nu este un romance lacrimogen, este mai degrabă o dramă a unor oameni obișnuiți, incapabili să depășească problemele de cuplu cu care se confruntă. Fantasticul se petrece datorită sentimentelor care îi unesc, atrăgându-se unul pe celălalt dincolo de orice procedură științifică sau barieră autoimpusă.

Filmul are un Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal și unul pentru best writing, alte 68 de premii și 103 nominalizări. Alături de cei doi actori principali, Elijah Wood, Mark Ruffalo și  Kirsten Dunst condimentează la rândul lor atmosfera. Îl recomand cu cel mai mare drag pentru că este un alt fel de film care trebuie văzut cel puțin o dată!

3. Crazy/Beautiful 

Filmul este o imagine sinceră a unei lumi care nu este suficientă pentru a aduce fericirea unei adolescente rămase fără mamă, căzută într-o depresie puternică datorită lipsei de atenție din partea tatălui ei – recăsătorit și tată pentru a doua oară. Născându-se într-o familie bogată și având întotdeauna lumea la picioare, Nicole nu găsește nicio satisfacție în ceea ce regăsește în jurul său. Având probleme cu rebeliunea și alcoolul, lumea ei se schimbă total în momentul în care se îndrăgostește de Carlos – un tânăr care provine dintr-o familie modestă, inteligent, foarte serios și cu multe aspirații pentru viitor.

Nici acesta nu este un film romantic lacrimogen, iubirea celor doi făcându-l doar mult mai real și mai atraciv. Subiectul este unul extrem de actual, chiar dacă anul 2001 este cel în care a fost lansat publicului.

Mie mi-a plăcut foarte mult, fiind unul dintre filmele pe care le-am revăzut de foarte multe ori de-a lungul timpului. Îl găsesc și acum la fel de frumos, original și nebunesc. În plus, nu știu dacă am văzut-o pe Kirsten Dunst într-un rol mai bun. 

4. Camp X-Ray 

Kristen Stewart nu este una dintre preferatele mele, dar filmul acesta mi-a ajuns direct în suflet. 

Ali Amir este un tunisian care locuiește în Germania. În urma atacurilor din 11 septembrie 2001 el este răpit și închis la Guantanamo Bay din Cuba fiind suspectat de acte de terorism. 

Guantanamo Bay a fost la început un centru de detenție temporar, care trebuia să se ocupe cu reeducarea suspecților de acte de terorism, transformându-se ulterior într-o închisoare permanentă care îi adună între pereții săi pe cei care au legătură sau ar părea că sunt implicați în terorism. Mulți aseamănă Guantanamo Bay cu un lagăr de exterminare, aici experimentându-se tehnici extrem de severe de interogatoriu, prizonierii presupunându-se a fi supuși unor acte degradante și de mare cruzime. Sinuciderea este o practică des întâlnită aici, cei mai mulți dintre închiși cedând psihic condițiilor în care sunt forțați să trăiască.

Amy Cole este un soldat al Armatei SUA care ajunge la Guantanamo Bay, fiind însărcinată cu supravegherea deținuților. Ea trebuia să respecte reguli stricte, fiindu-i interzis să converseze cu deținuții sau să intre în contact cu ei, iar principala sa îndatorire este să aibă grijă să evite orice încercare de sinucidere care s-ar putea petrece în timpul turei ei.

Amy va încălca regulile de procedură pentru a preveni moartea lui Ali, față de care dezvoltă o simpatie ceva mai specială. Mai mult decât atât, la un moment dat îi va spune și numele ei, acest lucru fiindu-i interzis cu desăvârșire prin regulament. Convinsă de nevinovăția deținutului și oripilată de tacticile folosite în Camp Delta, ea decide să își ceară transferul în altă parte.

Filmul este unul de excepție prin povestea tragică pe care o are la bază. La un moment dat, în anumite conjuncturi, indiferent de diferențele care ne despart, toți – ca oameni – suntem uniți prin aceeași suferință: de a ne fi unii altora martori la dramele pe care le ascundem în interior. 

5. La piel que habito

Pffu… un film superb! Doar vorbim despre Pedro Almodovar!

În rolul principal îl avem pe Antonio Banderas care îl interpretează pe Robert Ledgard, un chirurg estetician de excepție.

La o petrecere, fiica sa adolescentă este violată de un tânăr, traumă în urma căreia aceasta decide să își ia viața în același mod în care a făcut-o și mama ei. Suferind cumplit în urma acestei tragedii, doctorul caută răzbunare pentru a-și unge rănile. Decide să-l răpească pe cel care i-a distrus copilul și să-l schimbe total, cu ajutorul chirurgiei plastice. Cu această ocazie, el va testa și invenția unei pieli sintetice care se presupune că rezistă oricărui factor extern.

Reușind ce și-a propus, Robert dezvoltă o obsesie pentru noua sa creație, ajungând să se îndrăgostească de femeia care este rezultatul răzbunării și experimentului său.

Cum este de așteptat, sfârșitul este unul tragic, filmul fiind unul foarte complex și extrem de fin realizat. Banderas face toți banii în acest rol, fiindu-i la fel de potrivit ca o mănușă.

Dacă sperie titlul, există și o variantă în limba engleză: The skin I live in. Deși cea originală este o iubire melodioasă!

6. My girl

My girl este din 1991, iar eu eram foaaaarte mică atunci când l-am văzut pentru prima dată. De-a lungul anilor am așteptat să îl revăd, dar l-am redescoperit în urmă doar cu câțiva pentru că nu aveam idee cum se numește.

Cred că este primul film de care m-am îndrăgostit în viața mea și fiind vorba despre povestea a doi copii a căror vârstă o aveam și eu, am suferit foarte mult când am văzut finalul. De fapt, sufăr și azi.

My girl este ceva deosebit. Un film cu doi copii minunați care cresc împreună împărțind aventuri și descoperindu-se reciproc. Prietenia și sentimentele pure care îi leagă sunt ceva ireal într-o lume falsă și rapidă, trauma din final rezultând dintr-o întâmplare banală, de necrezut.

Acest film are potențialul de a te face să realizezi cât de implicați sunt copiii în societate, în relațiile pe care le au cu cei din jur, cât de mult suferă sau iubesc, care le sunt fricile și care sunt lucrurile care îi fac cu adevărat fericiți.

Recomand My girl, filmul pentru toate vârstele, pentru copiii din noi și pentru amintirile pe care le avem cu toții din cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre!

7. My sister′s keeper

Cameron Diaz interpretează aici rolul unei mame a cărei fiică mai mare este bolnavă de leucemie. Fiica cea mai mică este cea care a fost concepută pentru a o ține în viață pe cea bolnavă, fiindu-i donator de măduvă în repetate rânduri. Cea mică va căuta să dobândească legal emanciparea medicală, căutând un avocat care să o reprezinte împotriva familiei sale.

Kate Fitzgerald îl întâlnește la ședințele de citostatice pe Taylor, un tânăr bolnav la rândul lui. Cei doi trăiesc o scurtă și frumoasă poveste de dragoste, dar moartea rapidă a băiatului din cauza bolii o face pe Kate să își dorească un final al suferinței, pierzând orice dorință de a lupta zi de zi pentru un viitor mai îndepărtat.

Filmul acesta este ceva nemaipomenit și sper că faptul de a nu găsi destule cuvinte pentru a descrie cât este de frumos rămâne suficient pentru a convinge. Seamănă mult cu The fault in our stars – care m-a plăcut de asemenea foarte mult – dar aici vedem lupta cu viața a unui număr mai mare de personaje, alături de drama zilnică a fiecăruia de a se obișnui cu ideea pierderii unui cineva foarte drag.

8. Frost/Nixon

La capitolul istorie, pentru că trebuia să cuprind și unul din această categorie printre recomandări, am ales să scriu despre Frost/Nixon. Aici aflăm povestea adevărată a interviurilor de după Watergate dintre prezentatorul David Frost și fostul președinte american Richard Nixon.

Afacerea Watergate a fost un scandal politic de succes care a avut ca urmare demisionarea lui Richard Nixon din funcția de președinte al Americii. Întreaga poveste pornește de la spargerea unor birouri ale democraticilor din hotelul Watergate, în care se presupune că au fost instalate dispozitive de ascultare.

Datorită acestui scandal, legea electorală a fost schimbată, regulile privind finanțarea campaniilor electorale fiind regândită. De asemenea, acest scandal a acordat mass-mediei și jurnaliștilor un nou avânt, transformându-i și făcându-i parcă mult mai atenți și agresivi în ceea ce privește viețile și afacerile politicienilor.

Până astăzi, subiectul Afacerii Watergate este presărat cu enigme și stă la baza unor conspirații cunoscute în lumea întreagă. Oricum, filmul este un adevărat deliciu! David Frost a fost un jurnalist genial și interesant, Michael Sheen reușind să se ridice încă de la început la așteptările mele. 

9. Unbroken

Primul film regizat de Angelina Jolie este extraordinar atât prin povestea adevărată pe care o pune în scenă, cât și prin actorii care dau viață personajelor istorice la care se face referire. 

Louis Zamperini a fost luat ca prizonier de război în cel de Al Doilea Război Mondial. Fost atlet, acesta a participat la Olimpiada de la Berlin din 1936, urmând să concureze din nou în anul 1940 la Tokyo. Începutul războiului amână olimpiada iar acesta se înscrie pe listele armatei americane. În urma prăbușirii avionului în care se afla și după ce a petrecut 47 de zile în derivă pe ocean, a ajuns la malul Japoniei de unde a fost capturat, închis și torturat timp de doi ani. În cei doi ani în care a fost prizonier, Zamperini a fost anunțat oficial ca fiind mort de către Armata Statelor Unite, el fiind eliberat și întorcându-se în America abia în anul 1945, la finele războiului.

Atlet cunoscut și fost olimpic, acestea l-au ajutat să supraviețuiască în lagărele japoneze, fiind considerat un veritabil instrument de propagandă al celor din Tokyo.

Tăria de caracter și motivația cu care Louie depășește toate provocările în fața cărora l-a adus viața sunt uimitoare. Filmul este unul superb, minunat regizat, Jack O’Connell dând viață unei figuri importante din istorie în momentele sale de cotitură

Îmi plac cel mai mult dramele de război, mai ales cele care sunt legate de Primul și Al doilea Război Mondial. Acesta este unul care m-a ținut cu sufletul la gură și pe care l-am trăit secundă cu secundă. Unbroken: absolut de văzut!

10. The other woman

Ca să fie printre recomandări și o comedie, prima care mi-a venit în minte a fost The other woman – în care starul principal este Cameron Diaz, una dintre actrițele cele mai dragi mie.

Femeie de succes, Carly (Cameron Diaz), după ce află, printr-o conjunctură extrem de amuzantă că cel de care se îndrăgostise este căsătorit, ajunge să se împrietenească tocmai cu soția celui care o dezamăgise. Împreună, cele două descoperă că nemernicul mai avea o amantă, mult mai tânără și foarte frumoasă. Culmea este că în final, toate cele trei vor forma un trio magnific al prieteniei, încercând împreună să dea o lecție celui care le-a jucat pe degete.

Nu prea aleg comedii pentru că rar mi se întâmplă să mă uit la una și să mi se pară câte ceva amuzant, dar la asta am râs grozav de mult! Cameron Diaz este extrem de simpatică și de amuzantă, dând în același timp și un anume farmec acestui film. Mi-a plăcut mult și cu siguranță îl voi revedea la un moment dat. 

 

 

Cam atât deocamdată. Sper că descrierile mele sunt îndeajuns de bune pentru a convinge că filmele la care am făcut referire sunt ceva deosebit și neapărat de văzut. Până la cele de vizionat în perioada sărbătorilor vă doresc un sfârșit de toamnă în care să descoperiți numai capodopere cinematografice!

Share if you dare!

……………….

Alexandra