Când ai vorbit ultima dată despre curve?

b5025d03fff89744db9462b04724d679.jpg

La un moment dat, fie crezi, fie nu – și tu ai fost o curvă. Indiferent dacă ești bărbat sau femeie.

Practic, toți suntem niște curve.

Sunt curve femeile de succes, independente financiar, care ajung la o anumită vârstă la care cercul mare de prieteni în care s-au învârtit în tinerețe s-a redus considerabil, numărând acum două-trei persoane în plus pe lângă membrii familiei. Practic, dacă vorbim despre bărbați care sunt în aceeași postură, aceștia sunt demni de toată lauda și aprecierea pentru că nu poartă stigmatul „pi pe care au s-o” pentru a se afla în poziția respectivă. Știm cu toții vorba asta românească.

Normal, ești femeie, iar prețul succesului tău – indiferent de cum îl vei obține, va fi pus pe seama acelei p*** supte la momentul potrivit.

Mentalitatea pe care o avem acum, cu tot accesul la informație și când din toate părțile apar noi oportunități pentru a ne forma un univers cât mai larg al cunoașterii, se lovește la tot pasul de p*** – de „acea p*** ”.

Nu poți să reușești, femeie fiind, fără să dai peste una potrivită care să te poată propulsa cu viteză înspre succes.

Curve sunt femeile care te-au părăsit și care nu au stat să te plângă, înlocuindu-te repede. Ele sunt aproape cele mai curve, pentru că primesc acest titlu din partea ambelor tabere, excepțiile fiind numărabile.

Cea mai sănătoasă alegere pe care ai putea să o faci atât pentru tine, cât și pentru persoana de care te-ai despărțit, ar fi să te împaci cu ideea că după toată dragostea încă mai există prietenia dintre voi și să mergi mai departe. Să te îngropi în depresie și să pierzi tot ce-i mai important din viața ta pentru a plânge o relație care nu se mai poate reface este una dintre cele mai mari pietre pe care ți le-ai putea urca singur în spate.

Curve sunt și femeile care-și cresc copiii singure, pentru că au avut curajul să-și asume rolul de mamă sau pentru că au plecat de lângă cel care nu completa frumos tabloul de familie.

Auzim persoane de toate vârstele care cataloghează femeile de mai sus astfel, călcând tot contextul în picioare.

Curve sunt atât femeile care înșeală, cât și bărbații. Fără să mai pui în calcul că atât unii, cât și ceilalți, poate au motivele lor ca să caute lângă altcineva senzații pe care nu le mai au în același loc.

Toată treaba cu înșelatul este mult prea lungă și complexă pentru a explica aici punctul meu de vedere, așa că mă voi rezuma la a spune încă o dată că în momentul în care cineva ne greșește – indiferent în ce mod – primul lucru pe care trebuie să îl trecem prin filtrul judecății noastre este propria persoană.

Curve sunt femeile frumoase. Pentru celelalte, femeile frumoase sunt curve pentru că atrag mai multe priviri cu trăsăturile sau formele lor, indiferent care dintre acestea ar ieși mai mult în evidență. Nu am înțeles niciodată de ce țâțele sau buzele umplute, fesele ajustate sau părul fals ar împinge o femeie înspre a fi catalogată astfel.

Cel mai important pentru o femeie este ca ea să se simtă bine cu propriul corp. Iar dacă ai nevoie de țâțe sau buze mai mari pentru a te privi altfel în oglindă nu-i nicio problemă. Urât mi se pare doar să te expui cu mult prea mare detașare și ușurință. Dar oricum, chiar și asta este la alegere ta.

Curve sunt bărbații care au curajul să-și păstreze spațiu și timp pentru a face ceea ce le place. Nu știu de ce noi femeile avem impresia că dacă intrăm într-o relație, centrul universului nostru trebuie să fie el și numai el, așteptând cu disperare ca acest lucru să fie reciproc.

Noi femeile dăm totul și am lăsa pe nerăsuflate ceea ce ne aduce fericire pentru persoana de lângă noi. Și așa sunt și unii bărbați. Dar asta este mentalitatea greșită care crește ziduri între noi și care distruge toată încrederea și plăcerea de a avea pe cineva lângă care să te întorci cu toate reușitele pasiunilor tale și cu toate roadele muncii pe care ai alege să o faci pe cont propriu.

Curve sunt bărbații/femeile care intervin într-o relație și reușesc să dea de pământ cu tot ceea ce ție ți se părea perfect. Doar că nimeni nu poate să intervină cu forța în orice fel de relație și pierdem din vedere faptul că întotdeauna este nevoie de mai mult de o singură persoană pentru ca ceva să se strice ireparabil.

 

 

Curve suntem fiecare dintre noi în ochii celuilalt pentru te miri ce motive. Te-ai prins? Termenul curvă pe care îl cunoști este folosit pentru a cataloga mult prea multe feluri de persoane ca să poată fi redus la semnificația lui primordială. 

 

 

Deci, trăim într-o lume de curve, condusă de curve, care cultivă curve și care își pune toată speranța în curve.

 

Pentru că, din păcate, până și numai la curve ne poate duce capul. 

 

……………………………………

Ale 

Sursă imagine: Pinterest 

 

 

 

 

 

Anunțuri

România… să ne ierți.

Draga mea… mi-e dor de tine!

Mi-e dor de ceva ce nu am cunoscut cu propriile-mi simțuri. Mi-e dor de ceva ce mi-a fost plantat în suflet cu atâta dragoste și mândrie pe băncile școlii. Mi-e dor de cineva care s-a ridicat glorioasă din oriecare înfrângere și din orice noroi. Mi-e dor de cea care cu genunchii loviți și însângerați a continuat să dea viitorului oameni de valoare. Mi-e dor! Și mi-e un dor surd, mut și zadarnic.

Românie dragă, mi-e dor de tine! Mi-e dor de cea care a umplut Piața Universității și a zguduit din temelii un sistem care avea mari șanse să ne înghită pe toți, zi de zi, puțin câte puțin.

Acum ai îmbătrânit, Românie dragă… ești obosită și tu de câte lovituri primești de la propriii tăi copii. De la cei care ar trebui să te apere în momentele în care, pentru a nu știu câta oară în istorie, riști să fii din nou pusă la pământ, când aveai în fața ta o șansă atât de mare spre altceva…

Noi suntem niște leneși, țară dragă. Ne temem prea tare de vânt, de ploaie sau de frig ca să ieșim din case pentru a-ți da o mână de ajutor.

Știu. Încă îți plângi morții și regreți că au plecat prea repede și mult prea în zadar. Și mai știu că blestemi toți anii de închisoare în care ți s-au jertfit fiii pentru a câștiga dreptul de a-și spune liber părerea. Noi ne batem joc de tine. Ne batem joc de ei. De toți și de toate. Pentru că nu ne-a pus nimeni bandă la gură și nici cheie la gât. Noi nu înțelegem jerfa sufletelor și minților căzute pradă celor care te voiau în genunchi.

Suntem tineri. Nu am învățat pe pielea noastră prețul sacrificiului. De asta așteptăm pasivi o minune, judecând superficial prezentul tău. Noi suntem cei care comentăm de pe banca de rezerve de la marginea terenului cartonașele roșii, fără a avea curajul să cerem o schimbare.

Timpul nostru se măsoară în GB consumați și nu în minutele pe care le mai are de trăit un copil infectat cu boli din spitalele care ar trebui să îl vindece. Timpul nostru este mult prea prețios pentru a fi consumat făcând lucruri inutile, cum ar fi mersul la vot, pentru că noi nu știm cum este să fii nevoit să-ți ascunzi preferințele politice și întregul vis pe care l-ai avea pentru țara ta, ca să nu încalci o lege.

Suntem tineri. Și te-am trădat, Românie. Tot noi, cei care am ieșit în stradă. De data asta am stat acasă pentru că a bătut vântul. Pe străzile goale, printre copaci, prin secțiile de votare.

Acum nu ne mai rămâne decât să plecăm în alte țări pentru că tu ești din nou în genunchii tăi însângerați și cu hainele rupte. Plecăm, tineri fiind, pentru că tu nu ne oferi nimic, iar pe noi, ai văzut, nu te poți baza. Suntem lași, cârcotași, plângăcioși, leneși și nu te iubim deloc. Ăștia suntem noi, tinerii tăi, viitorul tău.

Iartă-ne, Românie, pentru tot ce ți se fură, pentru tot ce ți se aruncă și pentru tot ce vei culege în urma noastră. Noi plecăm oricum, tu să rămâi în noroi, cu morții și viii tăi chinuiți datorită absenței noastre.

Iartă-ne, Românie! Suntem tineri și manipulați de mărețele noastre țeluri care sunt mult prea departe de a fi posibile aici, între granițele tale. Nici măcar nu am vrea să le atingem între munții, dealurile și câmpiile tale minunate.

Pentru anii care vin, îți doresc să fii puternică de una singură, pentru a putea suporta loviturile pe care noi le vom privi la fel de tăcuți și nemișcați. Îți doresc să-ți fie stinse durerea și dorul care ard după cei care ar putea, dar nu vor să te ridice.

Iartă-mă, țară dragă. Iartă-mă pentru tot răul pe care ți l-am făcut în 11 decembrie. Noi, toți cei care nu au gustat din oroarea războaielor, revoluției sau aceea de a avea dragi închiși, omorâți, torturați pentru dreptul pe care îl avem astăzi, plecăm acum capul în fața ta.

Atât putem face. Pentru că, oricum, pentru mai mult nu te poți baza pe noi.

Dare to share?

…………………….

Alexandra