Ce am mai citit? 2.

Astăzi mi-am propus să vorbesc, în sfârșit, despre subiectul meu preferat: cititul. De ceva vreme am tot încercat să mă adun ca să pot să scriu despre cărțile pe care le-am citit în ultima perioadă, dar nu am reușit.

Precizez de la început că nu vor fi opere clasice, dintre emblemele literaturii universale, asta pentru că trec din nou printr-o perioadă de „crimă – mister” în alegerea tuturor cărților pe care le cumpăr. Nu știu cât de accesibil și plăcut este acesta pentru cititori, în general. La mine ocupă fără nicio îndoială primul loc între preferințe.

Ordinea este întâmplătoare.

1.Reconstructing amelia, de Kimberly McCreight

Mi-am dorit enorm să citesc cartea asta mai ales pentru descrierea poveștii Ameliei de pe Goodreads.

Pe scurt, aparența este cea a unei sinucideri, însă mama sa – avocat de profesie, după ce reușește să se adune după moartea fiicei ei, încearcă să reconstruiască perioada imediat anterioară acestui eveniment, devenind în fiecare zi tot mai sigură că gestul de neînțeles al Ameliei a fost greșit interpretat.

Deși finalul este unul previzibil, cartea pune în discuție una dintre problemele grave cu care din ce în ce mai mulți adolescenți se confruntă. Nu o să spun care este aceasta, pentru că așa ați avea tot firul acestui „caz” pus pe tavă. Presărată cu citatele de pe Facebok ale Ameliei, fragmente din jurnalul pe care îl ținea și mesajele telefonice pe care le schimba, este foarte ușor de citit și destul de interesantă.

Pe mine nu m-a dat pe spate, însă. Dacă sunteți printre persoanele care nu reușesc să citească cazuri de crimă, sau descrieri ale locurilor unde aceasta s-a întâmplat, cartea asta poate să vă fie o opțiune pe listă. Relația mamă-fiică este una deosebită, iar trăirile acestora sunt extrem de reale și actuale.

Am primit-o, recunosc, dar este de pe okian.ro. O găsiți aici

2.The girl with all the gifts, de M.R. Carey.

Ăăă… cum să spun? O să recunosc din prima că nu sunt un fan a poveștilor SF, dar cartea asta am devorat-o și am citit-o pe nerăsuflate într-o singură zi.

Nu știu ce am găsit atât de interesant încât să mă țină atât de prinsă, probabil curiozitatea aia de a cunoaște finalul. Oricum, Melanie nu a fost doar o fetiță specială în carte, a devenit astfel și pentru mine.

Undeva în viitor, infectați cu un virus care îi transformă în zombi, oamenii care au rămas necontaminați au descoperit că acesta nu îi afectează total pe copii. În cazul acestora, efectele sunt doar pe jumătate, ei simțind numai nevoia de a se hrăni cu carne vie.

Atractivă și interesantă la această carte este drama fetiței Melanie care nu știe de ce trebuie să stea închisă într-o celulă izolată, de ce are zvâcniri animalice când simte mirosul profesoarei sale și de ce la un anumit interval de zile mai dispare câte unul dintre colegii săi de clasă, fără să mai revină vreodată la cursuri.

Melanie dă dovadă de tărie, ambiție și o capacitate deosebită de a înțelege tot ceea ce se întâmplă în jur, fiind, în final, cea datorită căreia se mai întrezărește o urmă de speranță pentru omenire.

O recomand cu drag! Tot de pe okian.ro o am – link-ul fiind aici.

Găsiți și filmul cu același nume pe care încă nu am reușit să îl vizionez, dar de a cărui existență am aflat de curând. Nu știu ce să zic. Sunt aproape sigură că nu se compară cu cartea chiar dacă vorbim despre SF. Imaginația depășește orice efecte speciale.

3.Trilogia Millennium, de Stieg Larsson.

Spre deosebire de cele de mai sus, referitor la care nu știu dacă există variantele traduse în limba română, pentru Trilogia Millennium aveți ambele variante.

The girl with the dragon tattoo (Bărbați care urăsc femeile), The girl who played with fire (Fata care s-a jucat cu focul) și The girl who kicked the hornets’ nest (Castelul dintre nori s-a sfarâmat) sunt, pe cuvânt de cititor în serie, cele mai captivante cărți de acest gen pe care le-am citit până acum, din această categorie.

Am mai scris un articol anul trecut despre filmul meu preferat: The girl with the dragon tattoo și despre Lisbeth Salander, personajul meu preferat din toate timpurile.

Îmi pare rău că sunt doar trei și că nu am de citit o serie întreagă de cărți groase despre întâmplările lui Lisbeth. Stieg Larsson este pentru mine un om genial, cu un creier matematic extrem de bine dezvoltat și antrenat în rezolvarea unor cazuri complexe de crimă care, destul de probabil, au avut anumite repere reale.

Lisbeth este o femeie extrem de inteligentă, iar jurnalistul Mikael Bloomkvist un investigator de excepție, aceștia fiind supuși la mai multe situații-limită pe care sunt nevoiți să le descurce împreună.

Nu pot să aleg una dintre cărți care mi-a plăcut mai mult. Pur și simplu am pentru toate aceeași prețuire, față de toate simt aceleași lucruri.

Ca idee, variantele în limba română sunt cam de două ori mai scumpe decât cele în limba engleză, dar uneori sunt la promoție. Eu le-am luat pe cele în engleză, tot de pe okian.ro.

Ar mai fi o continuare a poveștii lui Lisbeth Salander, o a patra carte scrisă de David Lagercrantz. A fost inclusă în seria Millennium. Nu am citit-o și nici nu știu dacă o voi face, autorii fiind diferiți. Nu este ușor să treci peste stilul lui Stieg Larsson pentru a găsi ușor aprecierea unui alt autor, care preia niște personaje și le scrie povestea în stilul propriu.

Ador Millennium. Asta așa, pentru final. Sper să citesc vreodată ceva mai captivant și mai interesant chiar dacă nu am prea mari așteptări. O recomand mereu, tuturor, pentru că indiferent de genul preferat, cărțile astea merită să fie citite și merită un loc în orice bibliotecă.

 

 

Acum citesc și nu mai termin tot ceva polițist. Cazul Linda… L.G.V. Persson. Probabil ați auzit de faimosul detectiv Evert Bäckström, cel mai enervant, ursuz și sarcastic personaj, dar dotat cu calități deosebite de investigator. Pățaniile lui pot fi văzute și în serialul Backstrom, care are un 7.4 pe imdb.

 

Până data viitoare, spor la citit!

………………………………..

Ale

 

 

 

Anunțuri