Ce am mai citit? 2.

Astăzi mi-am propus să vorbesc, în sfârșit, despre subiectul meu preferat: cititul. De ceva vreme am tot încercat să mă adun ca să pot să scriu despre cărțile pe care le-am citit în ultima perioadă, dar nu am reușit.

Precizez de la început că nu vor fi opere clasice, dintre emblemele literaturii universale, asta pentru că trec din nou printr-o perioadă de „crimă – mister” în alegerea tuturor cărților pe care le cumpăr. Nu știu cât de accesibil și plăcut este acesta pentru cititori, în general. La mine ocupă fără nicio îndoială primul loc între preferințe.

Ordinea este întâmplătoare.

1.Reconstructing amelia, de Kimberly McCreight

Mi-am dorit enorm să citesc cartea asta mai ales pentru descrierea poveștii Ameliei de pe Goodreads.

Pe scurt, aparența este cea a unei sinucideri, însă mama sa – avocat de profesie, după ce reușește să se adune după moartea fiicei ei, încearcă să reconstruiască perioada imediat anterioară acestui eveniment, devenind în fiecare zi tot mai sigură că gestul de neînțeles al Ameliei a fost greșit interpretat.

Deși finalul este unul previzibil, cartea pune în discuție una dintre problemele grave cu care din ce în ce mai mulți adolescenți se confruntă. Nu o să spun care este aceasta, pentru că așa ați avea tot firul acestui „caz” pus pe tavă. Presărată cu citatele de pe Facebok ale Ameliei, fragmente din jurnalul pe care îl ținea și mesajele telefonice pe care le schimba, este foarte ușor de citit și destul de interesantă.

Pe mine nu m-a dat pe spate, însă. Dacă sunteți printre persoanele care nu reușesc să citească cazuri de crimă, sau descrieri ale locurilor unde aceasta s-a întâmplat, cartea asta poate să vă fie o opțiune pe listă. Relația mamă-fiică este una deosebită, iar trăirile acestora sunt extrem de reale și actuale.

Am primit-o, recunosc, dar este de pe okian.ro. O găsiți aici

2.The girl with all the gifts, de M.R. Carey.

Ăăă… cum să spun? O să recunosc din prima că nu sunt un fan a poveștilor SF, dar cartea asta am devorat-o și am citit-o pe nerăsuflate într-o singură zi.

Nu știu ce am găsit atât de interesant încât să mă țină atât de prinsă, probabil curiozitatea aia de a cunoaște finalul. Oricum, Melanie nu a fost doar o fetiță specială în carte, a devenit astfel și pentru mine.

Undeva în viitor, infectați cu un virus care îi transformă în zombi, oamenii care au rămas necontaminați au descoperit că acesta nu îi afectează total pe copii. În cazul acestora, efectele sunt doar pe jumătate, ei simțind numai nevoia de a se hrăni cu carne vie.

Atractivă și interesantă la această carte este drama fetiței Melanie care nu știe de ce trebuie să stea închisă într-o celulă izolată, de ce are zvâcniri animalice când simte mirosul profesoarei sale și de ce la un anumit interval de zile mai dispare câte unul dintre colegii săi de clasă, fără să mai revină vreodată la cursuri.

Melanie dă dovadă de tărie, ambiție și o capacitate deosebită de a înțelege tot ceea ce se întâmplă în jur, fiind, în final, cea datorită căreia se mai întrezărește o urmă de speranță pentru omenire.

O recomand cu drag! Tot de pe okian.ro o am – link-ul fiind aici.

Găsiți și filmul cu același nume pe care încă nu am reușit să îl vizionez, dar de a cărui existență am aflat de curând. Nu știu ce să zic. Sunt aproape sigură că nu se compară cu cartea chiar dacă vorbim despre SF. Imaginația depășește orice efecte speciale.

3.Trilogia Millennium, de Stieg Larsson.

Spre deosebire de cele de mai sus, referitor la care nu știu dacă există variantele traduse în limba română, pentru Trilogia Millennium aveți ambele variante.

The girl with the dragon tattoo (Bărbați care urăsc femeile), The girl who played with fire (Fata care s-a jucat cu focul) și The girl who kicked the hornets’ nest (Castelul dintre nori s-a sfarâmat) sunt, pe cuvânt de cititor în serie, cele mai captivante cărți de acest gen pe care le-am citit până acum, din această categorie.

Am mai scris un articol anul trecut despre filmul meu preferat: The girl with the dragon tattoo și despre Lisbeth Salander, personajul meu preferat din toate timpurile.

Îmi pare rău că sunt doar trei și că nu am de citit o serie întreagă de cărți groase despre întâmplările lui Lisbeth. Stieg Larsson este pentru mine un om genial, cu un creier matematic extrem de bine dezvoltat și antrenat în rezolvarea unor cazuri complexe de crimă care, destul de probabil, au avut anumite repere reale.

Lisbeth este o femeie extrem de inteligentă, iar jurnalistul Mikael Bloomkvist un investigator de excepție, aceștia fiind supuși la mai multe situații-limită pe care sunt nevoiți să le descurce împreună.

Nu pot să aleg una dintre cărți care mi-a plăcut mai mult. Pur și simplu am pentru toate aceeași prețuire, față de toate simt aceleași lucruri.

Ca idee, variantele în limba română sunt cam de două ori mai scumpe decât cele în limba engleză, dar uneori sunt la promoție. Eu le-am luat pe cele în engleză, tot de pe okian.ro.

Ar mai fi o continuare a poveștii lui Lisbeth Salander, o a patra carte scrisă de David Lagercrantz. A fost inclusă în seria Millennium. Nu am citit-o și nici nu știu dacă o voi face, autorii fiind diferiți. Nu este ușor să treci peste stilul lui Stieg Larsson pentru a găsi ușor aprecierea unui alt autor, care preia niște personaje și le scrie povestea în stilul propriu.

Ador Millennium. Asta așa, pentru final. Sper să citesc vreodată ceva mai captivant și mai interesant chiar dacă nu am prea mari așteptări. O recomand mereu, tuturor, pentru că indiferent de genul preferat, cărțile astea merită să fie citite și merită un loc în orice bibliotecă.

 

 

Acum citesc și nu mai termin tot ceva polițist. Cazul Linda… L.G.V. Persson. Probabil ați auzit de faimosul detectiv Evert Bäckström, cel mai enervant, ursuz și sarcastic personaj, dar dotat cu calități deosebite de investigator. Pățaniile lui pot fi văzute și în serialul Backstrom, care are un 7.4 pe imdb.

 

Până data viitoare, spor la citit!

………………………………..

Ale

 

 

 

Anunțuri

Vrei să cucerești la un party? Te ajut cu 5 propoziții care au trecere

Pentru că timpul trece foarte repede și ar fi cazul să dăm un mic update direct de la anul 2000 la anul 2016/17, m-am gândit să scriu despre inițiativa masculină de a câștiga o nouă cunoștință feminină la o petrecere măcar pentru o cafea următoarea zi. Pentru că nu evoluați, domnilor… 

Știm cu toții că femeile sunt diferite și nu există pe lume atâtea categorii pentru a fi împărțite între ele. Tocmai de aceea o să-mi permit să generalizez, în speranța că la capitolul acesta suntem toate pe aceeași lungime de undă.

De câțiva ani mă încadrez la „peste 20” și probabil toate așteptările mele din perioada „sub 20” au fost cel puțin dublate.

Să ne înțelegem: nu mi-aș dori să fiu întreruptă din a petrece ca să socializez, pur și simplu tot grupul ăsta de sex opus pare că trăiește într-un film cu adolescenți de care eu (și sigur nu sunt singura) m-am săturat. Ce urmează sunt niște propoziții mai tari decât orice replică de agățat folosită până la momentul actual, credeți-mă pe cuvânt. 

1.„Îmi dai voie să trec?” 

Pare simplu de folosit, dar totuși, n-o aud niciodată. Sigur că în toate pub-urile sau cluburile în care se întâmplă să ieșim există mult prea multe persoane pe metru pătrat ca să ai pretenții. Independent de asta, noi femeile chiar am aprecia ca decât să stăm cu ochii în patru toată seara la cine vrea să trecă pe lângă noi, să ni se dea frumos un semnal că este mare nevoie să facem un pic de loc.

Nu, nu vrem să ne atingeți pe coate, mâini sau să ne puneți drăgăstos și protector mâna pe spate când trebuie să ne ferim. Chiar dacă nu auzim de muzică, putem să citim și pe buze propoziția de mai sus. Și da, face mai mult decât aia cu „Ești foarte frumoasă. Bei ceva cu mine?”.

Profit de moment și subliniez că până în 2016 ne-am săturat de tipii direcți. Și asta doar pentru că voi nu înțelegeți exact ce presupune asta. Puteți să fiți un pic indirecți? Oricum aveți mai mult de câștigat cu limbajul nonverbal decât cu cel verbal…

2.„Scuză-mă că te-am călcat/tras/împins/lovit.”

De cele mai multe ori, cu replica la 1 ai rezolva orice problemă sau neînțelegere care te-ar aduce în situația de a o folosi pe cea de la numărul doi. Subliniez și aici: DA! O apreciem! Mai mult decât orice tehnică obosită și răsuflată de agățat pe care ai folosit-o vreodată. Bărbații uită că femeile adoră pantofii și îi iubesc cel mai mult dintre toți pe cei pe care îi au în picioare în momentul în care tu te urci peste ei. Nu, nu-i deloc plăcut și este ca și cum ne-ai călca inimile și tot orgoliul în picioare. Așa că, te rog, data viitoare fii mai atent la picioarele mele. Suntem prea multe care nu putem să trecem peste asta în eventualitatea în care ai vrea să ne inviți la un ceai ulterior. Simplu: îmi calci pantofii, bucură-te că nu îi scot frumos din picioare ca să-i arunc după tine. Cu scuzele îți salvezi imaginea și brusc o să considerăm că ai ceva maniere. Dar tot nu vezi un ceai!

3.„Prietenul meu a băut cam mult. Îmi cer scuze pentru cum se comportă. O să am grijă să nu te mai deranjeze!”

Cu toții avem prieteni care chiar dacă sunt cei mai educați și drăguți în general, după două pahare se comportă ca niște animale. Saaau prieteni care oricum se comportă ca unele. Nu-i deloc plăcut ca un bărbat/băiat/puștan/ care abia se ține pe picioare să vină să se bage în seamă cu tine. Imaginea cea mai oribilă bineînțeles că nu e cea din fața ta, înțelegi că respectivul nu gândește limpede, ci aceea din spate, în care toată șandramaua de prieteni privesc spectacolul amuzați. Pentru noi nu-i amuzant. Și am aprecia enorm să vă aveți grijă de cei care exagerează cu paharele. Credeți-ne pe cuvânt că sunt un exmplar extrem de rar cei care vin să ia animalul de pe noi, iar noi îl apreciem din suflet. Poate cerem prea mult, dar nu ne-am lăsa niciodată prietenele fericite să vă strice buna dispoziție.

4.„Mulțumesc!”

Cuvântul ăsta cântărește cât un kilogram de fier pe un taler, față de celălalt pe care ai așezat o pană. Nu-l așteptăm, dar e foarte bine primit mai ales după ce dai de atât de mulți care au impresia că sunt foarte macho dacă se împing pe tine să comande ceva sau să-și facă loc printre toți petrecăreții. Sau care îți iau șervețelul de pe masă fără să spună nimic. Sau care scapă băutura pe tine sau pe jos evitând să folosească celelalte replici de agățat pe care le-am prezentat mai sus. Da, fac un efort să stau nemișcată un minut în timp ce rulează piesa mea preferată pentru tine – ca tu să treci, să îți pui lucrurile la masa mea sau mai știu eu ce să faci . Ai ajuns deja în cercul meu imaginar de loc și poate aștept să văd un pic de recunoștință sau cel puțin un blitz, exact ca în trafic, în semn de mulțumesc. Nu se practică. Cu toate că muzica este tare, regulile încă există și noi chiar ținem cont de ele. Adică noi care suntem femeile.

5.Aș vrea să comand ceva de la bar. Îmi dai voie?”/„Pot să îmi pun paharul pe masa ta?”/„Pot să vă iau un scaun?” 

Totul se plătește sau se răsplătește. Dacă îl iei fără să ne spui, chiar dacă va rămâne gol tot restul serii, s-ar putea să fim niște draci împielițați și să venim să-l recuperăm. Cu scaunul sau masa se rezolvă, nu-i atât de greu de acceptat. Dar ce faci când te trezești între brațele unuia care încearcă să comande ceva pe după tine?

Ce faci? Impropriu spus. Aștepți să se termine momentul penibil și taci din gură. Eventual spui că poți să te ridici un minut. Între timp, să nu cumva să crezi că piciorul tău ajunge sub piciorul scaunului pe care stăm printr-un eveniment neprevăzut, ghidat de univers. Noi suntem CREIERUL!

Pe lângă toate astea, sunt câțiva NU pe care trebuie să îi cunoști:

NU ieșim doar fete pentru că avem nevoie de companie. În general 95% dintre noi au o relație mai serioasă decât cămașa pe care ne place că o porți. NU avem nevoie de băutură ca să putem avea o conversație de două minute în care să-ți spunem subtil să faci pași pentru abordarea de… grădiniță (ca să nu folosesc un cuvânt urât care era mult mai potrivit în context). Asta o poți face foarte ușor și fără să consumi nimic. NU suntem de cucerit cu un braț care ți se mișcă în spate și care din greșeală te atinge. NU vrem să părem inabordabile pentru că nu vă dăm atenție, chiar nu sunteți interesanți și NU, nu mai suportăm replici și texte de agățat luate de pe Facebook. Desigur, sunt semnale din partea noastră pe care ați putea să le interpretați într-un mod favorabil, dar trebuie să fiți cât de cât copți la minte ca să le înțelegeți. Așteptați-le, vă rog eu! Nu ne obligați să fim drăguțe și să pierdm refrenul pentru voi. S-ar putea să avem și zile mai proaste și să vă facem un pic de râs în fața prietenilor voștri care abia așteaptă un moment de genul ăsta.

Pământul sigur s-a rotit din 2000 încoace și moda s-a schimbat. Vorbim din priviri, bun? Dacă nu ne privim, degeaba veniți să ne salutați. Cu siguranță pentru voi, cei care faceți asta, suntem viitoare mirese vara următoare. Chiar dacă nu vrem să ne mărităm niciodată sau poate nici măcar nu avem iubiți.

Închei aici, urându-i cu această ocazie celui care aseară mi-a rupt superba fustă midi cu tulle, în care și-a prins ceasul sau fermoarul pentru că a trecut ca din tun printre noi, un singur lucru: să i se rupă între picioare pantalonii la prima figură de dans cu care vrea să împresioneze!

Până la următoarea ieșire, sper să fiu o femeie fericită cu o fustă nouă, cel puțin la fel de faină!

Share only if you dare!

…………………

Alexandra